Sunt Simplityy

Eu la zece ani

           Am încercat să îmi amintesc de mine. M-am căutat prin trecut și am găsit o fetiță de zece ani. Vreau să fac o scurtă comprație între persoana mea și generația lui 2018.

          Dacă analizez situația, pot spune că am fost fericită. Consider că generația mea a fost mult mai fericită decât este noua generație. Sunt sute de motive.

          Copilul de zece ani din 2018 are pagină de facebook, cont de instagram și telefon de ultimă „fiță". Eu nu îmi folosesc contul de facebook nici măcar în prezent. Pe vremea mea, sună foarte ciudat, existau foarte mulți copilași care nu știau să deschisă calculatorul. Nu spun că e rău faptul că voi vă descurcați în mediul online, dar încercați să nu vă pierdeți pe internet. 

         Consider că un copil de zece ani ar trebui să fie afară, în natură. Îți dau cuvântul meu de onoare, nu te dezvolți în mediul online. Cred că e prea devreme pentru seriale și filme până la două dimineața, e prea devreme pentru citit smut pe wattpad, e prea devreme pentru a îți pierde puritatea. 

        Este adevărat, avem utilizatori talentați care nu au ajuns la adolescentă. Nu am o problemă cu faptul că ei își petrec timpul aici. Îmi pare rău că își pierd puritatea cu noi. Îmi pare rău că un copil de zece ani cunoaște smenificația cuvântului „depresie". Îmi pare rău că o fetiță își pierde nopțile cu seriale precum Lucifer. Îmi pare rău că își pierd puritatea în fața mea.

         Eu am crescut diferit. Singurele seriale erau telenovelele bunicii și nu îmi doream să le urmăresc. Dacă aș fi auzit de smut, te-aș fi întrebat dacă se vinde la sticlă. Îmi pare rău că nu au trecut foarte mulți ani, dar copilași s-au schimbat foarte mult.

         Am impresia că majoritatea tinerilor de unsprezece ani sunt mai adolescenți decât mine. Ei au impresia că au trăit mai mult, au iubit mai mult și au învățat mai mult. Este adevărat, viața nu se măsoară în ani. Trebuie să îți cântărești viața în momente, dar nu pune pe cântar momente cu Ian Somerhalder la bustul gol, scandaluri pentru popularitate de pe wattpad sau relațiile adevărate ale lui Vlad Munteanu. Poate că nici nu este cazul să te gândești la valoarea vieții tale. Mergi și bate mingea în fața blocului, aleargă în urma fluturilor în curtea de la țară sau învață să mergi pe bicicletă.

         Sunt sigură că unii dintre voi au văzut mai multe restaurante și cafenele decât am văzut eu, au pierdut mai mult timp la cumpărături și au petrecut foarte multe nopți vorbind cu „bff" pe preiubitul facebook. Poate că lista ta de iubiți este mai lungă decât lista mea idoli, poate că știi mai multe citate din Irina Binder și poate că ai mai mulți următori pe wattpad. Te felicit! Vreau să îți pun o singură întrebare. Despre ce e copilăria ta?

          Copilăria mea a fost despre alergat prin ploaie, despre poveștile șoptite de florile bunicii și despre râsete. Dacă aș putea să mă întorc pentru o singură secundă, aș da orice. Eu aș putea renunța la internet, la telefon, la wattpad, la orice. De ce? Pentru că a fost minunat. Da, am avut pierderi uriașe, au existat momente groaznice, dar am fost copil. Mă trezeam la șapte pentru a nu pierde timpul, alergam, râdeam și trăiam. Nu știam de LGBT, nu cunoșteam  foarte multe religii, nu îl citisem pe Dostoievski. Era minunat.

           Poate că îți sună prostesc, dar cred că eu la zece ani a fost mult mai fericită decât este generația aceasta. Eram pură și trăiam copilărește, așa cum este normal.

         De care tu îți este dor?