Sunt Simplityy

România e despre români

          E despre România, iar țara e despre populație. E despre români.

         Nu o să pot spune că urăsc românii, dar sunt dezamăgită de aceștia. Nu am crezut că se poate ajunge la această situație.

           Sunt de părere că oamenii pot fi minunați sau groaznici. Poți să fii uman într-un mod minunat sau uman într-un mod groaznic. Ține doar de tine. Familia, anturajul și țara nu există. Tu  poți alege. Poți să fii un suflet sau să fii un corp.

         Mă întorc la ideea de bază. Ce părere ai despre România? Nu îți pierde timpul cu legi gravitaționale sau reguli de mișcare. Scrie direct. Nu trece la un alt paragraf. Spune în câteva cuvinte. Dacă spun România, la ce te gândești?

            Eu spun România și mă gândesc la o întreagă lume. Mă gândesc la mine, la tine, la noi. Mă gândesc la țara în formă de pește. Eu cred că România e minunată într-un mod groaznic. Sau să fie groaznică într-un mod minunat? Ține doar de cum privești.

         Îmi permit să îți pun mai multe întrebări. Vrei să pleci din România? Nu încerca să îmi vorbești despre o vizită sau de o excursie. Spune direct. Vrei să faci parte din populație unei țări străine? Fii atent la întrebare. 

        Marea problemă a românului este reprezentată de bani. Nu mă refer la lipsa acestora. Românul se află într-o căutare a comorilor. Își dorește mai mult și poate face orice pentru a ajunge la acel nenorocit X. Eu nu o să înțeleg niciodată. De ce ai nevoie de bani? De ce o sumă te face om?

        Cred că majoritatea ați auzit de „Baltagul", „Ion" sau „Moara cu Noroc". Nu ați învățat nimic din acestea? Nu a văzut nimeni cât de bine îți face lăcomia?

         Mă dau un pas înapoi. Te las să respiri puțin. E prea mult? Pot să continui?

        Vreau să subliniez un aspect. Persoanele pleacă din România pentru un trai mai bun. Să spun că înțeleg familiile ce se mută în străinătate și încearcă să o ia de la zero. Am doar o rugăminte, nu încerca să pari român. Nu încerca să pari patriot pe facebook. Nu încerca să mergi la vot și să pari român, dacă nu ai habar ce se întâmplă aici.

         Am o problemă cu persoanele ce își lasă familiile și pleacă pentru a câștiga mai bine. Pot spune că le admir pentru că pot să locuiască acolo și să muncească pentru cei de aici, dar am o mare problemă. Cum poți să pui banii înaintea familiei? Poți să câștigi bine și în România, poți să trăiești și în România. Nu ai nevoie de palate. Ai nevoie doar de iubire pentru a trăi. Asta e lăsat de la Dumnezeu. Poți să trăiești cu iubire în România. Poți să faci față oricărei greutății. Ține minte, eu nu cunosc iubirea, dar îi înțeleg „efectele".

          Cum poți să îți lași copilul? Stai, nu spune că pleci pentru el. Pe el îl lași aici. Subliniez, îl lași aici. Îl lași în țara de care ești scârbit și dezamăgit. E ca în cazul mamelor ce își lasă copilul la tătă și susțin că au plecat pentru că nu puteau să trăiască alături de acel om. De ce îți lași copilul? Crezi că banii o să îl facă om? Crezi că o să poată fii fericit? O să spui că înțelege, o faci pentru el. La naiba, o faci pentru tine. O faci pentru a îți alimenta lăcomia. Copilul nu ți-a cerut să te duci să le faci „treburile murdare" ale italienilor.

          Știu cum e să trăiești departe de părinți. Nu a fost o perioadă foarte lungă, dar s-a simțit groaznic. Părinții erau atât de departe și eu trebuia doar să cresc. Să cresc pentru ce? Să cresc să pot să înțeleg situația. Să înțeleg că această despărțire nu a făcut aproape deloc bine.

          Cunosc o fetiță de șase ani. Tatăl e plecat în străinătate, iar mama lucrează mereu. Bunicii nu o pot crește, așa că ea se descurcă singură, LA ȘASE ANI. Copilul nu știe cum e iubirea și cum se simte. Știe doar că părinții lucrează pentru bani. 

          Așa că, pleacă. Încearcă să îți alimentezi lăcomia. Alege corpul, dar să nu te numești român. Nașterea nu te face român, iar corpul uman nu te face om.

          Normal că te vezi român. Îți e dor de România, dar nu realizezi că tu ai ajutat la distrugerea ei. Ai renunțat și ai plecat. Nu o să te numesc laș pentru că nu ești. Nu pot spune nici măcar că ai ales varianta mai ușoară. La naiba, nu e ușor să pleci. O să spun un singur lucru. Tu ai ales să pleci, eu am ales să rămân. De ce? Pentru că aleg să rămân român. Pentru că am ales România, tu ai ales banul. Am ales sufletul și l-aș alege de o sută de ori. Tu ai ales corpul, dar nu e târziu.

         Nu te pot obliga să rămâi sau să te întorci, dar pot să îți cer un lucru. Nu te numi român până la sânge, dacă pleci pentru o sumă frumușică. Nu te numi român, dacă nu trăiești cu gândul la corupția ce ne mănâncă. Nu te numi român, dacă nu ești.

          Ține minte, România e despre români. Așa că, România e minunat de groaznică și groaznic de minunată pentru că românii sunt groaznici și minunați.