Războiul pasiunilor

Capitolul 12

 

 
  — Clar, nici nu mă mir să te găsesc astfel!
Instinctiv îmi întorc privirea spre vocea ce tocmai am auzit-o şi nu ştiu dacă ceea ce văd este un vis sau realitatea.

  — Allison! Eşti chiar tu?

  — Normal că sunt eu toanto, credeam că nu te-ai prostit atât de rău.
Afirmă pe un ton indignat şi involuntar izbucnesc în râs.

        Acesta este efectul pe care îl are asupra persoanelor din jurul ei. Allison este acea fată alături de care am crescut, prietena mea din copilărie, care m-a ajutat când am avut nevoie, m-a sprijinit, ascultat şi suferit alături de mine. Este una dintre cele mai importante persoane din viața mea, a fost mereu lângă mine când am avut nevoie, iar plecarea ei în Italia, în urmă cu cinci luni a fost un şoc pentru mine.
Datorită faptului că lucrează la o firmă de marketing, a foat nevoită să plece în interes de servici şi nu mi-a fost uşor să nu o văd atâta timp, iar faptul că acum se află în fața mea mi se pare uimitor.

        În ultimul timp nu prea am vorbit deoarece ambele am fost foarte ocupate şi nu ştiam că o să vină aşa de repede. Inițial mi-a spus că o să fie plecată şapte luni.

  — Nu îmi vine să cred că eşti aici! îi spun imediat ce ne eliberăm din îmbrățişarea pe care i-a oferit-o de cum am fost conştientă de prezența sa, aici în biroul meu.

  — Surpriză? mă întreaba cu o voce nevinovată şi realizez că m-a mințit de la început şi de fapt ea ştia că o să stea mai puțin timp decât mi-a spus.

  — Aşa deci, ascunzi lucruri de mine. Frumos, foarte drăguț chiar.
Mă prefac suparată, dar se vede că nu nu mă crede deloc, mă cunoaşte prea bine şi ştie că nu aş putea să mă supăr pe ea.

        Îşi dă ochii peste cap şi trece pe lângă mine, aşezându-se pe scaunul meu şi aşteptând să iau şi eu un loc.

  — Din câte am observat nu sunt singura care ascunde lucruri!

        Supararea pe care i-o aud în voce mă face să îmi întorc privirea sper ea şi să o măsor atent. Sunt nedumerită de ceea ce a spus şi nu îmi pot da seama care este cauza supărarii ei.

   — Ce vrei să spui? o întreb contrariată.

   — Ştii, l-am văzut azi pe Ryan împreună cu o femeie însă adevărata surpriză a fost faptul că nu era una dintre acelea cu care umbă el de obicei. Imediat cum am văzut modul în care o priveşte mi-am dat seama că este ea, cea care a reuşit să îl facă să se îndrăgostească. Heaven mi se pare o fată extraordinară şi Ryan are mare noroc cu ea. Şi mai ştii ceva? Aceeaşi privire o aveai şi tu în momentul în care am intrat. Şi acum mă întreb, oare când aş fi aflat că prietena mea cea mai bună s-a îndrăgostit? îmi spune tristă.

        Câteva secunde rămân nemişcată, privind uluită într-un punct fix. Faptul că Ryan şi Heaven sunt împreuna mă bucură foarte mult, dar ultimele cuvinte ale lui Allison m-au izbit direct în față. Cu greu reuşesc să mă uit la ea şi să articulez ceva.

  — Despre ce vorbeşti? o întreb încercând să prelungesc clipa în care o să reuşească să ducă discuția în punctul în care vrea.

        Îmi aruncă o privire intimidantă, apoi oftează si clatină din cap.

  — Despre faptul că eşti schimbată Sarah, nu te-am mai văzut niciodată aşa, nici măcar în facultate când ieşeai cu fotbalistul acela şi mi-ar fi plăcut să îmi spui tu ce e cu tine şi să nu încerc eu să ghicesc.

   — Nu ştiu ce vrei să auzi. Nici nu ştiu ce anume ai văzut când ai intrat. Cred că privirea mea este aceeaşi. Totuşi, un pic de adevăr tot există. Am întâlnit pe cineva şi din acel moment mintea mereu îmi fuge la el, îmi provoacă stări contradictorii, sunt atrasă de el, dar în acelaşi timp îmi vine să fug cât mai departe de el, îmi e frică de ce aş putea face dacă l-aş cunoaşte mai bine. Nu ştiu ce vrei sa auzi, dar nici eu nu sunt stăpână pe sentimentele mele.

   — Ți-am spus eu! Ceva ceva tot mu-ai mai ascuns. Nu îmi vine mie să cred că asta e tot. Sincer scumpo, mie îmi sună a o încercare penibilă de a scăpa de mine şi de a-mi vorbi despre subiectul acesta.

      Viteza cu care a vorbit mă face să înteleg că momentul de linişte pe care l-am avut a fost un chin pentru ea şi cu greu s-a abținut să nu vorbească, însă acum când are ocazia nu voi scapa prea uşor.

   — Hai dă-i drumul, ştiu că mai ai multe de spus, aşa că profită de această ocazie.
Îi spun resemnată şi pregatită pentru ceea ce o să urmeze.

   — Eu? Păi ce, crezi că doar eu voi vorbi şi tu vei sta şi te vei preface că mă asculți? întreabă nervoasă, iar eu o aprob din cap, ca mai apoi să realizez ce tocmai am facut.

   — Atunci te înseli amarnic căci am de gând să aflu absolut tot, iar tu mă vei ajuta. Să nu te prind că ascunzi ceva că jar mănânci.
Dacă nu aş cunoaste-o aş crede că glumeşte, dar cum o ştiu de foarte mulți ani sunt convinsă că e cât se poate de serioasă.

   — Bine, o să îți spun tot ce vrei să afli, aşa ca poți să mă întrebi ce doreşti.

   —  Cine e? Cum îl cheamă? Unde l-ai întâlnit? E frumos? El simte acelaşi lucru? Ce fel de persoană e? Îl ştii de mult timp? Sunteți împreună?

       Restul întrebarilor nici nu le mai ascult, efectiv am uitat cât de curioasă este Allison şi cât de cicălitoare poate deveni. Oare e prea târziu să o trimit înapoi în Italia, direct prin poştă? Cu siguranța da.

        Dacă nu tace în următoarele minute, mă jur că mă arunc de pe acoperiş şi o iau şi pe ea cu mine, oricât de mult aş ține la ea. Este una dintre cele mai importante persoane din viața mea, dar uneori mă exasperează, ca mai apoi să uit complet motivul pentru care am ajuns  la starea respectivă.

   — Tu esti atentă la mine? tonul ridicat mă face să aprob energic din cap.

   — Da, chiar sunt.
Mă priveşte suspicios şi pare să nu mă creadă, dar abandonează orice remarcă răutăcioasă.

   — Şi ce tocmai te-am întrebat eu?

        Mă uit atent la ea şi prin minte nu îmi trece nimic, la cât de multe întrebari a pus, m-am pierdut pe la început.
Vazând că nu spun nimic, clatină din cap.

  — Nu ai auzit nimic din ce te-am întrebat, măcar îmi poți spune ceva despre el? Ceva ce crezi tu ca ar trebui să ştiu şi eu, prietena ta?

   — Îl cheamă Aiden Adison, e prieten cu Ryan şi l-am cunoscut la o petrecere la care îşi sărbătorea ziua şi habar nu am ce vrea de la mine.
Închei ultima parte şoptit şi mă asez mai bine pe scaun.

   — Deci, şi-a manifestat interesul! afirmă categoric, iar eu nu ştiu dacă are dreptate sau nu.

   — Oarecum.

   — O sa iau asta ca pe un da!
Involuntar zâmbesc şi mă gândesc cât de mult mi-a lipsit Allison şi că Heaven, într-un timp scurt a reuşit să deveniă o prietenă la fel de importantă ca ea.

   — Şi i-a spune, sărută bine?
Întrebarea ei mă face să mă înec cu aer şi nu apuc să îi raspund deoarece altcineva mi-o ia înainte.

   — Asta aş vrea să aflu şi eu!

La naiba!

   

La media o avem pe Allison :)))