Capitolul 30

5.5K 284 59
                                    

           

       Deși picăturile de ploaie ce se izbesc de corpurile noastre sunt reci ca gheața, brațele lui Aiden în care m-am cufundat de ceva timp emană atât de multă căldură încât aproape torc de plăcere. Îi simt privirea asupra mea, dar decid să mă afund mai mult în brațele sale, inhalându-i mirosul pe care nici ploaia nu îl poate îndepărta și ascultându-i bătăile inimii. Își aproprie gura de urechea mea, respirația caldă mi se așterne pe piele ca o mângâiere și tresar la acest contact.

       Mă îndepărtez încet, dar nu prea mult dat fiind faptul că sunt prinsă de brațele sale. Ne privim atent unul pe altul, fără a spune nimic. Mă pierd în intensitatea ochilor săi și într-o clipă de neatenție buzele sale le atacă pe ale mele. Picăturile de ploaie cad din ce în ce mai puternic, lovindu-ne corpurile fără milă, iar Aiden mărește ritmul sărutului ca și cum nu ar vrea să rămână mai prejos în fața atacului rece din jurul nostru. Mă agăț mai bine de tricoul său pentru a-mi menține echilibrul. Un suspin de plăcere îmi scapă când dinții lui reci fac contact cu buza mea  inferioară. Sărutul devine din ce în ce mai flămând, făcându-mă să îmi pierd rațiunea odată ce mii de senzații mi se răspândesc în tot corpul. Buzele lui le părăsesc încet pe ale mele, coborând încet de-a lungul gâtului meu, cu mișcări lente și șoptindu-mi cuvinte pe care abia le înțeleg. Mă simt total pierdută în brațele sale.

       Mă strânge și mai tare la pieptul său, se oprește pentru o clipă și mă privește cu ochii plini de dorință. Îi simt erecția care mă împinge lângă abdomen și din instinct încerc să mă aproprii mai mult de el, lucru imposibil, la cât de lipiți suntem deja. Simțurile mele au luat-o razna, totul parcă dispare din jurul meu, singurul lucru de care mai sunt conștientă este el.

   — Toată bucuria pe care ai adus-o în viața mea, toată fericirea pe care am descoperit-o alături de tine, toate clipele frumoase pe care le-am petrecut alături de tine nu fac decât să îmi întărească convingerea că fiecare clipă din viață vreau să mi-o petrec alături de tine. Dacă ar fi acum să îmi pun o dorință, ar fi să nu mai pleci niciodată de lângă mine. Nu știu ce mi-ai făcut de am ajuns atât de îndrăgostită de tine, nu știu cum să îți explic prin cuvinte tot ce simt pentru tine căci toate par banale în fața intensității celor ce simt, dar te iubesc și niciodată nu voi mai iubi pe altcineva la fel. Nu voi putea suporta niciodată ca altcineva să îți ia locul. Te iubesc Aiden! îi spun serioasă, încercând să îmi controlez tremuratul din voce, însă valurile de lacrimi le las să cadă, fiind acoperite de picăturile de ploaie ce continuă să ne atingă corpurile.

   — Te iubesc atât de mult iubito! M-ai scos din întuneric, m-ai purtat către inima ta, m-ai făcut să simt că trăiesc din nou. Când mă gândesc la ultimii ani îmi dau seama cât de norocos sunt să te am în viața mea. Nu credeam că voi fi capabil să mă îndrăgostesc vreodată, nici când Ryan îmi povestea despre tine nu am vrut să cred că încet încet îți faci loc în inima mea, dar când te-am văzut pentru prima dată am știut că tu îmi vei schimba lumea. Chiar crezi că voi mai lăsa pe altcineva să îmi ia locul? Nici gând blondino, ești a mea și numai a mea, așa cum eu sunt al tău și numai al tău, îmi spune calm, însă privindu-mă cu o seriozitate periculoasă ce îmi este străină. 

        Un tunet puternic ne face pe amândoi să tresărim și să conștientizăm unde ne aflăm, dar mai ales cât de puternică este furtuna ce a izbucnit în urmă cu ceva timp.

   — Hai să mergem. Dacă mai stăm mult o să ne alegem cu o răceală zdravănă, îmi spune cu glas răgușit.

   — Și presupun că numai ideea de a sta câteva zile imobilizat la pat te nemulțumește, îl întreb zâmbind și fluturându-mi genele.

Războiul pasiunilorWhere stories live. Discover now