Capitolul 23

6.1K 343 84
                                    

Sarah

        Îi privesc ochii cum mă privesc fix, iar maxilarul îi este atât de încordat, încât îi pot auzi scrâșnitul dinților. Îl urmăresc cum se trântește zgomotos pe canapea, fără a mă mai privi în ochi, și cum își trece în mod constant palmele peste chip. Liniștea este întreruptă de zgomotul puternic a sticlei sparte de pe măsuța din fața canapelei. Îl văd cum își ridică mâna pe care i se preling picături de sânge, de pe obiectul făcut bucăți, până ce își concentrează privirea spre mine. Dau să mă duc la el, însă ochii lui plini de furie mă țintuiesc pe loc.

   — Nu am...

   — M-ai înșelat cu el doar pentru a te răzbuna pentru faptul că am plecat în ziua aceea? calmul cu care rostește cuvintele îmi îngheață sângele în vene, și cu greu reușesc să înțeleg că el crede că l-am sărutat pe Alex, în timp ce eram cu el. Răceala cu care a pronunțat cuvintele mă lovește din plin, totuși trebuie să îi explic cum s-au întâmplat de fapt lucrurile.

        Panica pune stăpânire pe mine și fără să mai spun nimic, grăbesc pasul spre el și mă așez în genunchi, între picioarele lui. Încerc să îl ating, dar se trage mai în spate, lucru ce mă sfâșie pe interior. Chipul îi este înnegrit de furie, iar privirea sa mă arde precum o torță

   — Nu! disperarea mi se citește în glas și cuvintele mi se amestecă în cap.

   — Asta s-a întâmplat înainte de a te cunoaște, înainte de a fi cu tine. Pur și simplu, într-o seară am urmărit pe cineva într-un club și pentru a nu fi recunoscută am sărutat pe cineva, iar aceea persoană s-a dovedit a fi Alex. Între mine și el nu e nimic, am lămurit acest lucru chiar atunci când l-am văzut din nou, tot atunci l-ai cunoscut și tu. Aiden, crede-mă că nu e nimic între mine și el.

   — Te cred iubito, cum aș putea să nu o fac? îi analizez chipul, căutând să înțeleg de unde a venit schimbarea asta bruscă și abia când îi simt mâna încercând să îmi șteargă lacrimile de pe obraji sunt conștientă de ele, și de faptul că Aiden nu își poate folosi cealaltă mână din cauza loviturii.

        Încerc să mă ridic pentru a căuta ceva pentru a-i bandaja mâna , însă nu mă lasă. Simt cum mă ridică de pe jos, făcându-mi loc să mă așez pe genunchii lui, iar buzele sale se lipesc de fruntea mea.

   — Iartă-mă pentru cum am reacționat, dar după ce l-am văzut lângă tine mai devreme și am aflat că v-ați sărutat, nu m-am mai putut controla.Ai dreptate, sunt gelos și posesiv, dar nu pot fi altfel.

   — Nici nu vreau. Ești perfect așa și îți înțeleg reacția. Chiar m-ai surprins că ai avut încredere în mine, și m-ai crezut după ce ți-am povestit adevărul, însă am crezut că cel mai bine e să îți spun și să nu ascund nimic de tine.

   — Ai făcut foarte bine. Nu vreau să mai existe secrete între noi, atâta timp cât nu ne mințim și ne respectăm, totul vine de la sine. Te-am crezut fiindcă am încredere în tine, și sper că și tu la rândul tău, ai încredere în mine.

        Aprob frenetic din cap, și mă cuibăresc la pieptul său, inspirându-i parfumul, și ascultându-i cum îi bate inima. De asta am nevoie în acest moment, de el aproape de mine. Își lipește buzele de partea din spatele gâtului meu, depunând săruturi caste, care mă fac să simt fiori pe șira spinării, iar respirația să mi se oprească. Mă las pradă atingerilor sale, nu spun absolut nimic, ci îmi las capul pe spate, pentru a putea ajunge la buzele sale. Îl sărut scurt și apăsat, lucru ce îl nemulțumește.

   — Trebuie să văd cât de tare te-ai lovit la mână, murmur privindu-l fix.

        Își dă ochii peste cap, în semn de exasperare, dar spre surprinderea mea nu comentează deloc. Zâmbesc, ridicându-mă din brațele lui și mă îndrept spre baie, pentru a lua ceva cu ce să îi pot curăța rana. Sper doar că nu este nimic grav, însă la cum arată măsuța, mă cam îndoiesc. Nu pot să neg că reacția lui m-a speriat, dar pe de o parte îl înțeleg, nu cred că i-a fost ușor deloc să audă că m-am sărutat cu un bărbat, iar mai nou, acum suntem prieteni.

Războiul pasiunilorWhere stories live. Discover now