Războiul pasiunilor

Capitolul 39

   

   — Uite ce ai făcut! Chiar vrei să îmi ruinezi fiecare zi?

   — Din moment ce tu îmi mănânci toate zilele și nervii, eu de ce aș rămâne mai prejos?

        Surâd când îi văd astfel pe Allison și Alex. Am sperat că aceste zile pe care le-au petrecut, practic împreună, o să îi facă să se apropie și să își rezolve diferențele, însă totul a fost contrar așteptărilor mele. Fiecare zi a fost mai degrabă un război, în care nici unul nu a cedat nici măcar puțin.

   — Cât crezi că o să mai dureze până când o să le vină mintea la cap? Întrebarea lui Aiden, ce a ieșit mai degrabă sub forma unei șoapte, mă face să îmi iau privirea de pe cei doi și să mi-o întorc spre el.

   — Nu am idee, însă sper că nu prea mult, răspund încet în timp ce mă ridic puțin pe vârfuri și îmi lipesc buzele de ale sale.

        Aud ca prin ceață cum Aiden trântește cele două valize jos, ca în secunda următoare să mă apuce brusc de talie, răspunzându-mi la sărut. Limba lui se strecoară printre buzele mele lent și doritor, ca și cum nu ar vrea să se grăbească deloc, ci să savureze fiecare senzație.Îmi pun mâinile pe pieptul lui pentru a avea un echilibru, bucurându-mă de senzațiile uimitoare pe care mi le provoacă în tot corpul.

        Ne despărțim cu greu, având amândoi respirațiile accelerate și privirile conectate.

   — Hei amorezilor, plecăm şi noi azi sau intenționați să mai rămâneți! vocea arțăgoasă a lui Allison rupe toată vraja ce domnea între noi, iar expresia iritată a lui Aiden dovedeşte destul de clar că e la un pas de a face o adevărată criză de nervi.

        Adevărul este că mai toate momentele am fost înconjurați de cei patru, şi timpul în care l-am petrecut doar noi doi a fost prea scurt, spre disperarea iubitului meu. În plus, certurile dintre Alex şi Allison nu au făcut decât ca situația să devină din ce în ce mai tensionată.

        Oricât de mult aş fi vorbit cu ei, nu am reuşit să îi înteleg mai deloc. Abia târziu am constatat că orgoliul şi încăpățânarea e atât de mare, încât doar ei pot schimba ceva. Totuşi, discuția pe care am purtat-o cu Alex mi-a dat o mică speranță că poate în viitorul apropiat lucrurile se vor schimba.

   — Alex stai puțin! reuşesc să îl opresc înainte să iasă din bucătărie şi spre norocul nostru ceilalți sunt deja afară.

   — Sarah, uite, regret dacă venirea mea aici ți-a făcut probleme cu Aiden! Dacă dorești pot pleca chiar acum.

        Pufnesc, nevenindu-mi să cred ce prostii poate scoate pe gură. Totodată sunt surprinsă de faptul că el chiar crede că Aiden are ceva împotriva lui.

   — Nu-mi vine să cred că certurile pe care le ai cu Allison ți-au prăjit atât de tare creierul! exclam răutăcios. Aiden nu are absolut nimic cu tine, iar prezența ta nu deranjează pe nimeni, așa că încetează să mai spui astfel de aberații. Dacă într-adevăr ne-ai fi deranjat, crede-mă că ai fi aflat încă din prima secundă în care ai ajuns aici.

        Mă aprobă, însă modul în care își eliberează brusc tot aerul din plămâni îmi arată cât de ușurat este să audă toate aceste cuvinte.

   — Ți-am făcut semn să te oprești deoarece vreau să vorbim puțin despre ceea ce se petrece între tine și All. Știu că nu e treaba mea și că nu ar trebui să intervin, dar sunt sigură că dacă ai privi din exterior mi-ai da dreptate.