𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.1

[Data publicării: 27.08.2018]

Este dureros să îi pierzi pe cei dragi, mai ales de la o vârstă fragedă. Să îi vezi cum se sting în fața ta, tu fiind neputincios. Să ști că ai fi putut face ceva, chiar să îți dai viața pentru ei, dar ai renunțat pentru că îți era frică de moarte. De propria moarte.

~~~

Taehyung îl privea sceptic pe cel din fața sa, târându-și leneș ghiozdanul pe holurile spitalului. Trecuse deja un an. Un an de când zilnic punea flori la mormântul părinților săi, un an de când se simțea gol, un an.. de când orice ajutor oferit devenea deja inutil. Era deja al 10-lea psiholog pe care îl vedea doar în ultimele 5 luni. La insistențele prietenului său, Yoongi, acesta a acceptat să îl viziteze pe renumitul "Jeon Jungkook". În presa coreeană se scria mereu despre el, cum că a reușit să vindece până și cei mai mari criminali, condamnați la ani grei de închisoare pentru crime absolut barbare.

"Tot nu înțeleg cum ai reușit să mă convingi să vin aici.." Murmură cel 'târât', vocea sa fiind pierdută și rece.

"Am reușit deoarece ai nevoie de ajutor, iar tu ști asta." Spuse Yoongi, dându-i un slab pumn în umăr prietenului său.

"Dar se spune că el a vindecat criminali, iar, din câte știu, nu sunt vreun criminal. Deci am venit degeaba, eu spun să ne întoarcem." Spuse blondul, făcând rapid cale întoarsă, ghiozdanul său începând din nou să fie târât pe gresia spitalului, dar de data aceasta în sens invers.

"Nu pleci nicăieri, domnule 'Nu sunt criminal'." Spuse șatenul, punându-și piciorul pe una din cataramele ghiozdanului, ceea ce îl împiedica pe blond să își mai târască micuțul 'animal de companie' dupa el. Îl trage în fața sa, apucându-l de umeri, diferența de înălțime între cei doi fiind doar de câțiva centimetri.
"Va fi bine, crede-mă" Îl bate scurt cu palma peste obraz, zâmbindu-i încurajator. Îi ia ghiozdanul, așezându-se pe unul dintre scaunele din fața ușii albe cu geamuri mate, ceea ce impiedica curioasa persoană ce trecea să privească înăuntru, același lucru fiind valabil și de partea cealaltă a ușii.

Blondul trage aer în piept, ciocănind timid în geamul ușii, un "Intră!" făcându-se auzit.

__________________

Am postat capitolul mai repede pentru că deja multă lume îl știa așa că nu avea rost să îl mai țin. Capitolul 2 va veni și el mâine, că mna, și pe acela îl știu cei care au mai citit cartea. ;-;

-Andre🌸