𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.6

[Data scrierii: 07.09.2018]
[Data publicării: 19.09.2018]

Perspectivă Jungkook.

O bătaie în ușă mă face să mă opresc brusc, încă suspinând în interiorul meu, încercând să le maschez. Îmi șterg rapid lacrimile fierbinți ce îmi pătaseră obrajii, ridicându-mă de pe scaun, înaitând cu pași apăsați spre ușă.

Nici nu mai stau să mă uit pe vizor, sigur era încă vreun vânzător ambulant sau ceva de genul ăsta. Apăs încrezător pe clanță, privind persoana din fața mea.

Brusc simt cum mă înmoi tot, ținându-mă ușor de ușă, altfel ajungeam să fac contact cu podeaua nu prea prietenoasă. Un nod mi se pune în gât pentru câteva secunde, respirația tăiându-mi-se.

"T-Taehyung..? Ce cauți aici?" reușesc să întreb, golul din stomacul meu mărindu-se și mai mult. Acesta nu spune nimic, intrând calm pe ușă, trecând ușor pe lângă mine.

"Nu dar te rog, chiar intră." spun ironic, închizând ușa în urma sa, privindu-l încă șocat.

Acesta nu îmi răspunde la întrebare, arătând spre măsuța din bucătărie ce era toată împroșcată cu cafeaua care trebuia să mă trezească pe mine.

"Un început de zi prost?" îmi zâmbește ușor, buzele sale unindu-se într-un mod armonios între ele, formând o linie perfect curbată, trăsăturile feței devenindu-i mai fine.

Inconștient un zâmbet îmi apare și mie pe chip. Aish.. acel zâmbet.. perfect aș putea spune. Încerc să mă bucur cât de mult pot, nu știu când o voi mai putea face.

"Putem spune și așa... Deci? Ce te aduce aici?" Întreb chiar curios de intențiile blondului, apropriindu-mă de el, observând cum se înmoaie slab.

Perspectivă Taehyung.

Se aproprie ușor de mine, în momentul acela înmuindu-mă ușor. Nici măcar nu știu ce caut aici, am venit dintr-un impuls. Aveam nevoie să îl văd.. să îi aud vocea..

"Știu că o să sune surprinzător ceea ce voi spune însă.. m-ai ajutat. Mă simt mai bine. Chiar dacă am scos doar două cuvinte în ședința de marți."

"Dar.. cum te-am ajutat? Nu înțeleg, abia dacă am reușit să aflu ceva despre tine, dar apoi să te mai și vindec în vreun fel.." spune nesigur pe sine, un suspinat brusc ieșindu-i printre buze, acesta astupându-și rapid gura.

Mă apropii ușor de el, luându-i timid mâna de la gură. Aceasta era rece ca gheața, tremurând slab. O înfășor ușor în ale mele, urmând să aplic aceeași metodă și celei de a doua. I le masez atent, privindu-l neîncetat în ochi. Pupilele îi tremurau puternic, câteva sunete de uimire părăsindu-i buzele.

Nu știu dacă era bine ceea ce făceam, puteam să îl sperii. Poate nu avea aceeași orientare sexuală.. sau poate nu mă voia pe mine.. toate aceste gânduri îmi tulbură mintea, retrăgându-mi brusc mâinile.

"M-ai ajutat prin prezența ta.." spun brusc, înghițind greoi.
"Nu știu de ce.. dar simt că pot avea încredere în tine. Ceva îmi spune că ai fost la fel de rănit ca mine.. în sensul de a pierde pe cineva.." murmur ușor, mâinile transpirându-mi brusc.

Flashback Jungkook

O altă zi terminată de muncă. Roșcatul intră obosit în apartament, o liniște surprinzătoare stând așternută în toată casa.

"Jiminnie~?" Spune acesta zâmbind, însă zâmbetul îi dispare atunci când nu primește nici un răspuns.

"Iubitule?~ Abea aștept să te găsesc și să-ți gust buzele, așa că mai bine ai ieșii de ori unde te-ai ascunde înainte să devin și mai flămând~" un chicot îi părăsește buzele rozalii, înaitând ușor pe hol. Lumina din baie era aprinsă, ușa fiind larg deschisă.

"O baie împreună? Pervers mic ce ești.." își linge buzele chicotind, ajungând în dreptul ușii.

Un miros destul de puternic de metal îl lovește brusc în față, un urlet puternic părăsindu-i buzele. Cade ca secerat la pământ, mâinile sale afundându-se în apa roșie de pe gresia băii, Jimin stând inconștient în cadă.

"JIMIN!" Un alt urlet îndurerat îi părăsește trupul, lacrimi amare începând să curgă șiroaie pe obrajii albi ai acestuia.

Se ridică, alergând disperat, alunecând lângă cadă, costumul său deja fiind îmbibat în culoarea și mirosul acela oribil. Îi prinde chipul în palme, lipindu-și apăsat fruntea de a sa, suspine adânci și îndurerate făcându-se auzite în tot apartamentul.

"De ce nu m-ai luat pe mine?! DE CE?!" Urlă disperat, afundându-și mâinile în părul șaten pe care obișnuia să îl miroasă în fiecare seară înainte de a adormi.

End flashback.

~~~~~~~~~

O voce îl tulbură pe roșcat, simțind cum ceva îi atinge fața, trezindu-se la realitate.

Îl vede pe blond lipindu-și fruntea de a sa, putând să îi simtă respirația pe buzele sale. I le fixează cu privirea, o liniște așternându-se brusc între cei doi.

"D-Da!" Spune Jungkook ușor agitat, îndepărtându-se puțin, nevrând să se întâmple ceva ce putea aduce consecințe.
"Presupun.. că în sensul acesta suntem la fel." vocea îi tremura, luându-l strâns în brațe pe blond, acesta rămânând surprins de gestul roșcatului.

__________________________________

Nu sunt foarte mândră de acest capitol, însă sper că v-a plăcut~

-Andre🌸