𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.3

[Data scrierii: 26.05.2018]
[Data publicării: 04.09.2018]

Blondul trage aer în piept, ciocănind timid în geamul ușii, un "Intră!" făcându-se auzit.

Își împletește degetele pe clanța rece de metal, apăsând-o până jos. Împinge lent de ea, făcând un pas mare înăuntru. Ușa se trânteșe rapid în urma sa, Yoongi tresărind.

~~~~

Un birou uriaș de culoarea abanosului stătea în mijlocul camerei, geamurile mari decorate cu niște perdele maronii, acum prinse de o parte și de alta ale acestuia cu ajutorul unor macneți, lăsându-ți privirea să se piardă în albastrul pur al cerului care părea că este nesfârșit. Clădirile mari, înalte și cam subțiri pentru volumul lor dominau cerul, vârfurile acestora parcă tăiând norii ce se risipeau în puritatea sa. Biblioteci late, înalte până în tavan, stăteau lipite de pereții crem ai încăperii, cărțile, unele mai groase, altele mai subțiri, stând prăfuite pe etajerele acesteia. Covorul era unul rotund, maro, ce se potrivea de minune cu culoarea perdelelor. Foarte pufos, de altfel, atunci când călcai simțind cum te afunzi, imaginea unui copil micuț care se așeza în pace pe micul covoraș pentru a se putea juca cu jucăriile apărându-i în minte blondului.

Pe scaunul din fața sa stătea un bărbat de cel puțin 20 de ani, roșcat, ochii săi de un maroniu intens spre negru ca cel al perdelelor strălucind cu putere în fața monitorului pe care acesta privea. Bretonul ușor ondulat îi acoperea pe jumătate ochiul stâng, degetul arătător stând lipit de buzele acetuia.

Taehyung își drege vocea scurt, sperând să îi atragă atenția celui din fața sa care trebuia, teoretic, să îl vindece.

Roșcatul își ridică privirea, un zâmbet apărându-i pe chip atunci când dă de privirea blondului.

"Domnule Kim, îmi pare bine că ați acceptat să veniți la ședințele mele de terapie." Spune roșcatul zâmbind dulceag, întinzând mâna spre cel din fața lui.

Taehyung îi ignoră mâna, luând loc pe scaunul din fața biroului tăcut. Îl privea fără vreo expresie sau emoție anume, parcă analizându-l ca pe coperta unei cărți ce era în folie, neputând să răsfoiești și paginile.

Jungkook îndepartă monitorul din fața sa, pentru a avea o privire mai fixă către blond, așteptând să fie vindecat, deși după expresia acestuia ăsta era singurul lucru pe care îl mai voia în momentul de față.

"Ceva îmi spune că nu sunteți aici din propria voință, așa-i?" Spuse Jungkook pe un ton amuzat, încercând să mai încălzească atmosfera de gheața ce se simțea în aer.

"Putem spune și așa." Spuse Taehyung, roșcatul tresărind la auzul vocii sale groase, ușor răgușită.

O liniște de mormânt se așterne din nou între cei doi, respirațiile calme fiind singurul lucru ce se mai auzea în încăpere. Blondul îi aruncă priviri fugitive roșcatului, încercând să nu facă contactul vizual pe care Jungkook dorea să-l creeze.

"Domnule Kim, tăcerea nu ne va ajuta pe nici unul dintre noi să avanseze." Sparge roșcatul liniștea, Taehyung doar stând și privind, analizând cuvintele acestuia. Jungkook strânge nemulțumit din ochi, un oftat prelung părăsindu-i buzele de un rozaliu intens.

"Putem începe prin a ne cunoaște mai întâi. Nu foarte multe detalii, pe acestea le vom adăuga pe parcurs." Spune roșcatul făcându-se comod pe scaunul biroului, lăsându-se pe spate pe spătarul acestuia.

~~~~~~~

Ceasul ticăia scurt și asurzitor parcă minutele trecând tot mai greu. Blondul privea fix aparatul de pe perete răspunzând la întrebările roșcatului sec și la obiect, parcă ajungând să numere secundele până putea pleca.

"Taehyung, nu ceasul îți poate da răspunsurile pe care le pot da eu." Spuse Jungkook deja iritat de atitudinea pacientului său.

Blondul tresări la auzul propriului nume, fiind surprins de apelativul folosit. Parca "Domnul Kim" nu mai suna așa ciudat. Trebuia să recunoască, orice suna bine cu vocea aceea de înger. S-a surprins pe el însuși cu acele gânduri, nu înțelegea ce e așa neînregulă cu el, de ce începea să simtă ceva pentru terapeutul său. Se ridică ca ars de pe scaun când ceasul bate ora 19:00, începând să respire ușor agitat.

"La revedere, domnule Jeon." spune blondul făcând pași rapizi spre ușă, Jungkook rămânând uimit. Ci nu numai din cauza faptului că asta era cea mai lungă propoziție pe care o scosese pe gură în ultima oră, ci și că nu se aștepta să îi spună "Domnule".

~~~~~

Acesta își înșfacă plictisit ghiozdanul de pe scaun, observându-l pe Yoongi făcându-i viața amară recepționerei. Săraca femeie..

"Yoongi, lasă fliirtul și haide acasă." Se face auzită vocea groasă a lui Taehyung, acesta părând să fie exact ca atunci când a intrat în cabinet. Blondul se îndreaptă spre ieșire, Yoongi grăbindu-se să meargă după el.

"Ah.. dragă Akane, îi voi spune șefului tău că ar trebuii să fi concediată, nu ai voie să dai date personale despre doctori sau pacienți." Șatenul îi face cu ochiul jucăuș, roșcata rămânând cu gura căscată. Acesta merge după prietenul său, fluierând calm.

"Săraca fată.." Murmură Taehyung, privindu-l urât pe Yoongi.

________________________

-Andre🌸