𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

1.6

[Data scrierii: 12.06.2019]
[Data publicării: 13.06.2019]

Jungkook începe să bată agresiv în ușa ce se presupune că făcea parte dintr-o cameră, cel mai probabil personalul fiind nevoit să o schimbe după ce roșcatul va înceta din zdrobit nevinovatul lemn.

Pumnii îi sfârșesc lovind aerul deoarece ușa tocmai fusese deschisă, Hoseok aproape ajungând următorul său sac de box.

-Kook, ce tot faci? ridică o sprânceană, roșcatul fiind tras mai în spate de către Yoongi.

-Hobi.. Doamne ajută că ai deschis.. oftatul îi este tăiat din senin, halatul negru de pe trupul bărbatului făcându-l pe Jungkook să se albească, încă un nou motiv de leșin pe ziua de azi. O fundiță neagră fin agățată de un ac de croitorie străpungea unul dintre buzunarele cămășii specifice de spital, Hoseok remarcând la ce se uita acesta.

-Au trecut 3 ani, Kook. Azi se fac trei ani. murmură scurt, ochii săi având o mișcare bruscă, strângând din buze scurt.

-Bună, Hoseok..

-Poate bună pentru tine, Yoongi. îi replică tăios, expresia lui facială putând să facă orice om să se înfioare. Pomeții săi înalți îi apăsau pe obraji, mărginile gurii fiindu-i mai drepte ca niciodată, prea nefiresc pentru personalitatea sa însorită. Însă două zile din an.. acest om se schimba complet. Radical, chiar. Moartea lui Jimin l-a răcit și însetat de răzbunare. Ceva total neașteptat din partea celui ce putea ierta pe oricine. Însă.. pierderea unicului frate nu se trece așa ușor cu vederea.

-Am uitat complet.. nici nu știu unde îmi este capul.. podeaua i se fixează în privire, acum mai neclară.

-Ce caută ăsta aici? A venit și el pentru iubitul tău sau cum? întreabă, șatenul abținându-și orice cuvânt.

-Hobi.. nu o spune așa, ca și cum ar trebui să îmi pară rău că îl am pe el.. își șterge cearcănele cu buricele degetelor, obrazul ud strălucind în lumina de neon.

-Nu o spun, doar o insinuez. Oricum, Jin a plecat acum 10 minute pentru că avea ceva de semnat, trebuie să se întoarcă. murmură, oftând după câteva clipe, îmbrățișându-l strâns pe Jungkook din senin. Nu sunt supărat pe tine, Kook. Știi bine că sunt mai sensibil zilele astea, te rog nu mi-o lua în nume de rău. zâmbește slab, palma sa făcând drumuri dus-întors pe spatele roșcatului.

-Tch, Jungkook, ce e cu cămașa asta șifonată? se face auzită vocea lui Namjoon, ducându-și mâinile în sân.

Roșcatul își întoarce capul, desprinzându-se din brațele moi ale lui Hoseok.

-Namjoon.. nici măcar nu știe ce să spună, începând să suspine alert. Yoongi îl îmbrățișează pe Namjoon, oftând scurt.

-Bună și ție.. zâmbește slab, mângâindu-i scurt umărul. Jungkook sfârșește și el în brațele acestuia, căldura emanată de cei trei înmuindu-l și pe Hoseok.

-Joon.. ce cauți aici? își face curaj Yoongi să spargă liniștea, dezlipindu-se din îmbrățișare.

-Jin m-a contactat urgent.. mi-a spus că este un caz destul de grav și nu am avut cum să-l ratez.. raporturile mele nu mai sunt la fel de bune.. îmi duc traiul de pe o zi pe alta.. murmură, privirea sa fiind mai îndurerată decât cuvintele scoase.

-Dar.. Jin ne-a spus că nu a mai vorbit cu tine de la.. știi tu.. remarcă Hoseok, strângând scurt din buze.

-Da, știu. Am trecut prin multe de atunci.. și am hotărât că este cel mai bine așa. Separați.. își înăbușește un suspinet, privind fix un perete, lacrimile dominându-i privirea.