𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.5

[Data scrierii: 06.09.2018]
[Data publicării: 14.09.2018]

Perspectivă Yoongi.

Cum i-am simțit acele degete lungi și fine pe pielea mea am început parcă să mă topesc, să devin un jeleu uman la propriu. Inima îmi bubuia cu putere, parcă vrând să o ia la goană, simțeam cum plutesc, vărful picioarelor mele parcă abea atingând pământul.

Îl cunosc de o veșnicie, îl cunosc cel mai bine. Mereu am putut vedea binele din el, frumosul. Mereu am putut să îi găsesc o parte bună. Este perfect în ochii mei.

"Doar.. taci pentru numele lui Dumnezeu din gura aia." îmi replică acesta tăios, simțind cum mai avea puțin și mă spinteca cu privirea aceea care putea îngheța și apele. În momentul acela totul se dusese, revenisem din nou cu picioarele pe pământ, totul din jurul meu nu mai era atât de colorat, totul era normal. Un pufnet scurt îmi scapă printre buze. Normal.. acest cuvânt îmi tot bântuie capul de un an. 'Totul este normal, Yoongi. Totul este ca înainte'. Asta îmi spune mie zilnic. De parcă aș fi orb. De parcă nu aș vedea că se distruge pe zi ce trece.

Se întoarce înapoi la drum, eu încă rămânând stană de piatră. Era bulversat, puteam să citesc asta de pe expresia sa facială. Ce îmi spusese recepționera îmi dăduse o stare de neliniște. Cum adică domnul Jeon să aibă alte orientări? Dacă e așa, nu pot permite nimănui să mi-l ia. Absolut nimănui. Îl voi face al meu, însfârșit.

Îmi recapăt poziția, începând ușor ușor să-l urmez, simțind imediat cum nervii îmi acaparează tot corpul în câteva secunde, respirația mea ne mai fiind obișnuită.

Vei fi al meu Taehyung, nu voi lăsa pe nimeni și nimic să ne stea în calea viitorului nostru fericit. Chiar dacă asta înseamnă că va trebui să îmi pătez mâinile cu sânge pentru tine, o voi face.

~~~~~~~~

Respirații acide și o cană plină cu cafea trântită pe măsuța din bucătărie îi încep ziua roșcatului, ochii umflați și ușor roșii înțețoșându-i privirea. Nu avusese o noapte prea liniștită, mintea sa o luase razna. Nu putea să facă aceeași greșeală de două ori, nu putea să aibă doi oameni pe conștiință. Nu mai putea rezista din nou unei traume.

Flashback

Ușa apartamentului celor doi se deschide lent, pe ea intrând roșcatul, imediat trântind-o în urma sa. Își trântește geanta pe jos, sprijinită de perete, sunetul pantofilor săi lăcuiți făcându-se auzit în casă. Acesta înaintează, analizând atent. Merge ușor spre bucătărie, un zâmbet înflorindu-i pe chip.

"Iubitule?~" un simplu cuvânt a fost de ajuns, pași începând să se audă în urma sa. O mică împunsătura în talia acestuia îi atrage atenția, două brațe puternice acaparându-i trupul.

"Cum a fost ziua ta, iubitule?" spuse șatenul, chicotind ușor, masându-i lent abdomenul.

Roșcatul se întoarce cu fața spre el, cumprinzându-i fața în palme, zâmbetul său nedispărând.
"Nici n-ai idee cât am așteptat să îți simt dulceața din nou.." spuse, lingându-și apăsat buzele, acum devenind umede și lucioase.

Jimin scoate un chicot jucăuș, buzele sale umflate între-deschizându-se ușor, mâinile dându-i lent sacoul jos de pe roșcat.
"Ce romantic ești azi, mică roșioară.." un alt chicot îi părăsește buzele, roșcatul aplecându-și capul lent, cei doi unindu-și buzele într-un sărut dulce, inocent chiar. Mâinile îi masau pielea prin materialul cămășii, în scurt timp aceasta fiind pe jumătate dată jos, roșcatul nefiind mai prejos, dându-i tricoul jos iubitului său.

Jungkook îl ia pe sus pe șaten, următoarea destinație fiind dormitorul acestora.

End flashback

Roșcatul își ia fața în palme, suspine adânci părăsindu-i trupul. Mâinile îi tremurau și deveneau mai reci pe secundă ce trecea, gemete înfundate de durere eliberându-i corpul.

"Iubitule.. te voi iubi în tot deauna.. nimeni nu te va înlocui.." spune printre suspine, simțind cum totul din jurul său se sulbera.

__________________________________

Am ales să mai bag și perspective pentru că așa îmi va fi mai ușor să explic anumite situații.
Sper că v-a plăcut, mulțumesc că ați citit~

-Andre🌸