𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.4

[Data scrierii: 27.08.2018]
[Data publicării: 10.09.2018]

Drumul spre casă al celor doi a fost unul destul de liniștit. Chiar obișnuit, prea obișnuit. Atât de obișnuit încât Yoongi simțea cum mai avea puțin și își ieșea din minți. Taehyung ca de obicei evita orice răspuns la întrebările adresate, șatenul deja simțind cum înnebunește.

"Taehyung, gata cu prostiile! Vreau să știu ce s-a întâmplat cu tine, de când am plecat din locul acela ești cu capul în nori." Spuse șatenul ajugând să se răstească la prietenul său, blondul trăsărind. Brusc îi vin în minte gândurile pe care le avusese în acele clipe, cum putea să se îndrăgostească de propriul psiholog..? De ce fix lui trebuia să i se întâmple..? Acesta privește în jos, Yoongi respirând nervos, realizând că singurul lucru pe care l-a putut obține este frica blondului.

"Tae.. îmi pare rău.. nu am vru-" vrea să-și termine propoziția începută însă este oprit de mâna blondului ce se oprise pe buzele acestuia.

"Doar.. taci pentru numele lui Dumnezeu din gura aia." Spuse acesta tăios, privirea sa parcă ucigându-l pe șaten. Se întoarse înapoi la drum, gândurile învăluindu-i capul, singurul lucru la care putea să se gândească fiind.. el.

~~~~~~~~~

"La revedere, domnule Jeon." spune blondul făcând pași rapizi spre ușă, Jungkook rămânând uimit. Ci nu numai din cauza faptului că asta era cea mai lungă propoziție pe care o scosese pe gură în ultima oră, ci și că nu se aștepta să îi spună "Domnule".

Sunetul făcut de ușă la trântirea acesteia îl făcuse pe roșcat să tresară, fiind destul de confuz. Simțise cum respirația blondului se accelerase, urmărindu-i buzele foarte atent, acestea parcă tremurând de emoție. Nu înțelegea cu ce greșise.. singurul lucru pe care reușise să îl afle despre el în ultima oră era că părinții îi sunt morți. Până și un mut ar fi spus mai multe.

Era un băiat complicat.. dar parcă asta îl atrăgea. Parcă asta reușea să îl facă să simtă ce începuse să îl roadă pe interior.. atracția față de el. Atracția față de încă un pacient. Încă simțea acel miros înțepător de metal și lichidul roșu ce i se prelingea printre degete.. tocmai se sinucise. Și numai din vina lui, pentru că a ajuns să se îndrăgostească nebunește de un pacient. Numai din vina lui și-a pus capăt zilelor.. nu putea lăsa să se mai întâmple asta. Nu din nou.

Inconștient o lacrimă îi apare în colțul ochiului, nesesizând că programul i se încheiase.

Mâinile îi tremurau atunci când ținea cheia cabinetului între degete, încercând să nimerească broasca ușii.

"Haide odată.. tch.. drace.." bolborosește pierdut, gândurile fiindu-i întrerupte de șeful spitalului ce țipa la recepționeră, roșcata parcă mai având puțin și o bufnea plânsul. Tocmai ce fusese concediată, aflându-se că a dat din nou date persoanale despre pacienți și agajanți. Nu era prima dată, femeia era o ușuratică.

Jungkook își scutură ușor capul revenind la realitate, plecând bulversat spre casă.

________________________________________

Da, știu că e cam scurt și cam plictisitor. Totuși.. sper că v-a plăcut~
L-am postat mai repede pentru că nu mai puteam eu de nerăbdare să îl vedeți. 😂
Următorul vine miercurea viitoare~

-Andre🌸