𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

1.2

[Data scrierii: 18.01.2019]
[Data publicării: 18.01.2019]

Buzele palide ale lui Yoongi se odihneau pe perna îmbrăcată într-o lenjerie de un albastru șters, ca cel de pe mocheta unui scaun dintr-un autocar vechi. Un mic strop de salivă îi alunecă armonios pe forma buzei sale de jos, retrăgându-se instand când acesta își deschide buimac ochii datorită alarmei de dimineață pe care și-o puse cu un anumit scop. Detașează neglijent mica mufă a încărcătorului de telefon, grăbindu-se să închidă alarma pentru a nu-l trezi pe cel de lângă el. Bolborosește ceva neînțeles, trântindu-și capul înapoi pe pernă, păru-i brunet împrăștiindu-i-se pe toată fața. Sunete începe să îi părăsească buzele în încercarea de a-și îndepărta părul din gură, ridicându-se în șezut. Degetele-i lungi i se plimbă pe față, îndepărtându-și dezordonat părul.

Se ridică lent, spatele trosnindu-i scurt, un scâncet înfundat făcându-se auzit pentru a-și putea exprima durerea. Își scoate haine din dulap, închizând foarte atent ușa acestuia, privirea fiindu-i numai pe blond, nu cumva ca acesta să se trezească. Degetele i se împleticesc pe clanța ușii, trăgând încet de ea, un scârtâit asurzitor derajându-i urechile, o înjurătură ieșindu-i inconștient printre buze.

~~~~~~~~~~

Roțile mașinii se opresc lângă bordură, brunetul scoțând rapid cheile din contact, motorul oprindu-se. Soarbe și ultima gură de cafea, aruncând micul recipient din carton undeva pe bancheta din spate, deschizând ușa, trântind-o rapid în urma sa.

Intră grăbit pe ușile mari și greoaie ale spitalului, lăsându-se să se trântească în urma sa. Ajunge la recepție, privindu-l pe bărbatul ce stătea în fața sa. Acesta își ridică privirea din calculator, amuțind la vederea chipului rece a lui Yoongi.

"Bună dimineața domnule doctor Min..", murmură stânjenit bărbatul, strângând slab din buze. 
"Îmi cer scuze pentru cum a trebuit să reacționez ultima dată, nu știam că sunteți doctorul care va veni aici cu studenții la practică.", încearcă acesta să se scuze, însă mâna brunetului se ridică în aer iritat, ca semn de tăcere.

"Doar dă-mi cheia de la cabinetul lui Jeon Jungkook și lasă scuzele de doi bani.", îi replică tăios acesta, privirea intrându-i parcă până în măduva oaselor bărbatului ce stătea de partea cealaltă a biroului. Deschide sertarul, degetele-i lungi apucând o cheie de metal cu un "J" pe ea, înmânându-i-o.

"Ați vorbit cu domnul Jeon? Nu vreau să fie vreo neînțele-"

"Nu-ți mai bate tu capul cu lucrurile astea, normal că am vorbit cu el. Nu este necesar să-l anunți că i-am luat cheia.", se fac auzite ultimele cuvinte ale brunetului, părăsind rapid camera de așeptare, mergând pe holul lung uneori prost luminat de neoanele ce pâlpâiau.

Introduce neglijent cheia în broasca ușii, împingând de aceasta. Intră furișat înăuntru, închizând atent ușa în urma sa.

Mâna îi alunecă rapid în buzunarul alb al halatului ce stătea agățat mai mult de trupul său slab, scoțând de acolo două sticluțe. Una cu cafea, iar una cu o substanță incoloră ce mai că avea puțin și fumega înăuntru.

Acesta mărește ochii, punându-și rapid perechea de mănuși, luând cana albă ce se afla pe birou. Toarnă acolo cafeaua, desfăcând cea de a douasticluță. Toarnă trei picături, fredonând senin, amestecând cele două "ingrediente".

"Ce păcat pentru tine că nu îmi plac numele impare.. mică prăjiturică.." murmură acesta, băgând în buzunar sticluța de cafea.

"Un mort.. număr impar. Trei îndrăgostiți.. număr impar." Spune chicotind, lingându-și buzele lent.

Un zgomot îl întrerupe din gânduri pe Yoongi, dându-și seama cine putea fi. Era deja ora la care trebuia să apară.

Din senin nu mai găsea capacul micii sticluțe de ser, fiind nevoit să îl palmeze, aceasta începând să fumeze, deja rozând materialul mănușii.

"Yoongi..?! Ce naibii cauți aici, la ora asta? Mâine trebuia să-l aduci pe Taehyung." Spune Jungkook, în glasul său putând să se citească ura ce i-o purta brunetului.

"Stai liniștit, plec acum." Spune acesta înghițit, simțind cum serul începe să îi ajungă încet, încet la carne, dând de o usturime groaznică.

Trece rapid pe lângă roșcat, dând umăr în umăr cu el, aruncându-i scurt o privire cu colțul ochiului, ieșind cât putea de rapid din cabinet.

"Mulțumesc pentru cafea cred..?" Gândi cu voce tare Jungkook, ridicând confuz o sprânceană. Își lasă paltonul și geanta pentru laptop pe scaun, mulându-și lent degetele pe mânerul cănii, simțind nevoia să-și clătească gâtul cu ceva.

__________________________________

Da, da, știu că am întârziat din nou iar capitolul nu este strălucit, nu mai am vreo scuză de data asta.. .-.
O să fac tot posibilul să reușesc să postez miercurea.
Ne vedem data viitoare, pandicornii mei~❤

-Andre🌸