𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.8

[Data scrierii: 16.09.2018]
[Dara publicării: 03.10.2018]

Perspectivă Taehyung.

De când Yoongi a început să comenteze că dispar de acasă nu am mai trecut pe la Jungkook. Îmi lipsea, îmi era dor de dulceața sa, de atingerile sale.. de corpul său presat de al meu.. toate aceste gânduri mă înnebuneau.

Se împlinește o săptămână de când nu am mai fost la el. De fapt, o săptămână de când nu am mai ieșit din casă în principiu. Până azi, când i-am spus că am început din nou să mă simt rău, așa că am decis "împreună", mai mult eu am insistat în continuu, să merg din nou la orele sale de terapie.

Însfârșit ajugem la spitalul acela nenorocind, de fiecare dată când intram simțindu-mă ca un nebun, un exilat. Nu-mi plăcea locul acesta, însă pentru el.. aș fi mers și pe o plajă de nudiști.

Ajungem la recepție, roșcata aceea siliconată ne mai fiind acolo la birou, acum fiind un bărbat. Acest lucru mă face să scot un pufnet de amuzament acoperindu-mi rapid gura, privindu-l pe Yoongi cu coada ochiului, observând că și el își mușca buza, în încercarea de a se abține din râs.

Ajungem la ușa cabinetului, pregătindu-mă să bat în ea, însă șatenul îmi prinde rapid încheietura, privindu-mă serios.

"Vreau să intru și eu." Murmură acesta rapid, mai slăbind ușor din strânsoare.

"Yoon, nu exagera." Spun indignat, privindu-l.

"Nu exagerez absolut deloc.. vreau doar să mă conving de anumite lucruri."

"Termină cu prostiile. Nu e de ajuns că vi după mine până și la baie pentru că ți-e frică să nu încerc să mă sinucid mâncând săpun? Exagerezi." Îmi retrag rapid mâna, simțind cum o să explodez dacă nu intru în clipa următoare și sar pe roșcat.

Nu mai stau pe gânduri, apăsând direct pe clanță, trântind ușa în urma mea.

~~~~~~~~~

Taehyung se poziționează în fața biroului, privindu-l fix pe roșcat, admirându-l ca pe o operă de artă. O pânză albă ce este pătată de păcate și suferință, dar și culori vi, fericire și amintiri frumoase.

Acesta își ridică lent privirea din sertarul cu dosare, pupilele dilatându-i-se atunci când dă de privirea acestuia, ridicându-se rapid de pe scaun, aranjându-și conștiincios sacoul.

Își împleticește degetele rapid cu ale blondului, neputând să scoată nici măcar un cuvânt.

"Bună iubitule.." Spune Taehyung, zâmbind ușor, plimbându-și degetele pe ceafa acestuia, înfigându-și-le rapid în părul său roșcat.

"Ți-a fost dor de mine, nu e așa..?"

"Nici nu ai idee.." îi șoptește roșcatul, cumprinzându-i fața în palme, cei doi contopindu-se într-un sărut sălbatic și flămând, blondul coborându-și mâinile dealungul spatelui său prinzându-i fesele în palme, frămâtându-le apăsat, roșcatul scoțând un sunet scurt de uimire.

Taehyung îl ridică rapid de pe sol pe Jungkook, punându-l pe birou, roșcatul încolăcindu-și picioarele în jurul bazinului său. Zonele lor intime se izbesc ușor, amândoi gemând la unison, mușchiul umed al blondului lovindu-se în mod repetat de dantura roșcatului, încercând să pătrundă în cavitatea sa bucală, roșcatul mușcându-l rapid de limbă.

Taehyung îi prinde buza de jos între ale sale, sugând-o lent și apăsat, limba sa umezind-o permanent. Roșcatul își introduce ca un șarpe mâna în pantalonii blondului, trăgând de elastecul boxerilor săi. Brusc, din neatenție mâna roșcatului dărâmă suportul de pixuri pe jos, acestea rostogolindu-se prin toată camera, un chicot părăsindu-i buzele.

"Ups..?" spune amuzat, limba sa umezindu-i buzele blondului, clanța fiind apăsată, ușa trântindu-se brusc de perete, cei doi oprindu-se din senin, privind șocați persoana ce făcuse una ca asta, roșcatul simțind cum mai avea puțin și leșina.

______________________________________

Ohh da~ Devin din ce în ce mai mândră de această carte. :))
Capitolul viitor vine miercuri~

-Andre🌸