𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

0.7

[Data scrierii: 13.09.2018]
[Data publicării: 26.09.2018]

Perspectivă Yoongi.

Blondul nu a mai fost la cabinetul lui Jungkook deja de o săptămână, însă a început să dispară cât mai des de acasă. Când încercam să deschid discuția mereu îmi spunea că merge la bibliotecă pentru a citi și a se relaxa. Era normal că nu îl credeam, Taehyung și cărțile de obicei își fac cu mâna de pe planete diferite. Cred că nu l-am văzut niciodată punând mâna pe o carte, nici măcar pentru a o șterge de praf.

Nici nu pătrunse calumea soarele în cameră, simțind cum salteaua se face mai ușoară, realizând că rămăsesem singur în pat. Îmi întorc somnoros capul, bănuielile confirmându-mi-se. Casc slab, ridicându-mă în șezut, trăgându-mi leneș o pereche de pantaloni pe mine.

De când părinții i-au murit, Taehyung s-a mutat la mine, stând împreună de un an. Cam de atunci am început să simt ceva pentru el. Gândul că dormim în același pat și că nu îl puteam atinge înnebunindu-mă.

Apăs cam brutal pe clanța ușii, lăsând-o larg deschisă în urma mea, înaitând spre bucătărie, acolo găsindu-l pe blond mâncându-și cerealele.

"Ce matinal ești în ultima perioadă." spun deschizând ușa frigiderului, scoțând cutia de lapte, agitând-o ușor pentru a verifica dacă blondul a mai lăsat ceva și pentru mine.

"Sunt o gospodină, nu am ce spune." Îmi replică acesta pe un ton amuzat, rămânând surprins. Poate "biblioteca" chiar îl ajuta.

Văd cum se ridică rapid, parcă întârziind undeva.
"Yoon, trebuie să plec. E posibil să aduc eu cina, nu mă întorc foarte târziu." Spune rapid, nici măcar apucând să îi răspund, ieșind parcă cu viteza luminii pe ușă.

~~~~~~~

Perspectivă Jungkook.

În sfârșit sunetul pe care îl așteptam se face auzit, ridicându-mă rapid de pe canapea, mergând entuziasmat să deschid ușa.

Îmi aranjez ușor părul, deschizând ușa, închizând-o rapid după ce Taehyung intră înăuntru pentru a nu vedea vreun vecin. 

Nici nu apuc să mă întorc bine cu fața spre el căci buzele i se lipesc apăsat de ale mele, un zâmbet apărându-mi pe chip.

Îi desfac atent bluza de trening, arucând-o pe canapea. Îmi deslipesc cu greu buzele de ale sale, lingându-mi-le apăsat, putând să îi simt dulceața.

"Bună dimineața și ție." Chicotesc, mângâindu-i lent obrazul, acesta zâmbindu-mi înapoi.

"Scuze că am venit atât de devreme.. dar chiar nu am mai putut aștepta." Îmi mărturisește acesta, lipindu-și nasul de al meu.

"Vrei o cafea? Presupun că ai nevoie de energie pentru ședința noastră de azi." Mă deslipesc ușor de el, vrând să mă întind după cânile pline cu lichid maroniu.

"Nu am nevoie de nici o ședință sau apa aceea cu doliu, Kookie." Spune acesta trăgându-mă brusc de încheieturi, punându-și mâinile pe șoldurile mele.
"Tu ești antidotul meu, vreau să te consum chiar acum~" spune rânjind cu colțul gurii, lingându-și lent dantura.

~~~~~~

Roșcatul nici nu mai stă pe gânduri, trântindu-l pe blond pe canapeaua din fața lor, venind peste el ca un leu ce își pândea prada. Își strecoară mâinile în tricoul său, masându-i lent abdomenul, buzele plimbându-i-se pe pielea gâtului său.

Blondul își înfige degetele în părul său moale, încleștându-și-le nu foarte puternic. Își lasă capul pe spate permițându-i roșcatului să îi poată acapara pielea mai bine, ochii strângâindu-i-se în momentul în care bărbatul îi lasă un semn rozaliu pe piele, limba sa plimbându-se pe acesta, ameliorând durerea. Îi îndepărtează tricoul, săruturi umede și fierbinți fiind așternute pe pielea blondului.

"Atinge-mă.." îi geme înfundat blondul în ureche roșcatului, acesta acaparându-i flămând buzele, câteva gemete părăsindu-le celor doi trupurile.

_______________________________________

Cam acesta a fost capitolul, nu e cine știe ce, însă vă asigur că (,) cartea vă va surprinde într-un mod plăcut.~

-Andre🌸