𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

1.3

[Data scrierii: 20.02.2019]
[Data publicării: 20.02.2019]

O ciocănitură scurtă îi atrage atenția, rotindu-și silit gâtul într-o parte, oftând apăsat. 'Deja a ajuns fetița..?' se întreabă pe sine, lăsând cana de cafea pe marginea biroului.

"Intră!" replică scurt, pe ușă intrând cu o expresie facială nulă Taehyung.

Roșcatul zâmbi scurt cu colțul gurii, apropriindu-se lent de el, târându-și mâinile după gâtul său pentru a-l trage mai aproape.

"De ce nu dormeai aseară..?"

"Voiam să fiu sigur că ești bine.. mai ales că weekend-ul ăsta nu ai dat niciun semn.." își duce protectiv mâinile în jurul taliei sale, lipindu-și apăsat buzele de ale acestuia.

Cei doi se despart printr-un sunet scurt, Jungkook luând loc pe scaunul său din piele iar Taehyung pe unul din scaunele ce erau în fața biroului.

Privirea pofticioasă a blondului se lipește de cana de cafea, lingându-și apăsat buzele, luând-o pe furiș de sub nasul roșcatului.

"Pot să beau?" întreabă fluturând din gene.

"Desigur, spre marea mea surprindere Yoongi a adus-o."

"Yoongi..?" întreabă mirat, sorbind o gură sănătoasă din cafea. "Mă îndoiesc de faptul că s-a trezit așa de devreme numai ca să îți dea ție o amărâtă de cafea.. și așa cam amară." se plânse acesta strâmbând din nas.

"Huh.. cred că ai dreptate. Cine știe, poate a otrăvit-o." încearcă acesta să destindă atmosfera, însă primește ca răspuns expresia crizată a blondului.

"La cât de mult 'te iubește' sunt sigur că nu ar rata ocazia." reușește acesta să îl păcălească, spre surprinderea lui blondul chiar gustându-i gluma destul de aspră la adresa prietenului său. Vibrația telefonului îl distrage, îndreptându-și atenția spre acesta.

"Ai multă treabă azi?" întreabă blondul, mai luând o gură din cafea, lăsând-o pe masă.

"Aparent nu mai am deloc, pacientul nu-mi mai vine azi. Așa că îți pot acorda toată atenția mea ție~" murmură pisicesc, dând nonșalant din sprâncene.

Expresia sa îi stârnește lui Taehyung un râset scurt, ridicându-se entuziasmat.

"Atunci hai să ne grăbim, mai avem doar patru ore până se întunecă~"

"Patru ore?!" se plânge Jungkook, ridicându-se leneș de pe scaun. "Fie.. însă dacă ai de gând să mă ții în frig afară patru ore, îți spun de acum că nu merg." își pune mâinile în sân, întorcându-și capul în semn de revoltare.

"Nu ai voie să spui nu!" îl apucă Taehyung pe Jungkook de încheietură, târându-l spre ieșire.

Roșcatul se agață de cuier în încercarea de a își lua paltonul după el, încercând să-l oprească pe blond.

"Este o țară liberă! Am dreptul-"

"Ai dreptul să taci, altfel te oblig eu. Și crede-mă, o să îți placă al dracu de tare~" îi aruncă o privire intensă rânjind la vederea obrajilor rozalii a lui Jungkook, reușind să îl scoată din incinta spitalului.

~~~~~~~~

Aburul cald al cănii de cafea ce se odihnea în palmele roșcatului îi gâdila nasul, privind visător cerul parcă pictat de o mână pricepută, culorile de mov și portocaliu combinându-se într-un mod armonios.

"HA! Am ieșit învingător!" se aude vocea senină de pe hol a lui Taehyung ce iesise din duș, făcându-și apariția în sufragerie, unde era roșcatul.

"Taehyung, ce naibii ai făcut..?" întreabă acesta, făcând o față speriată la vederea băiatului ce ținea capul de duș rupt în mână, fiind udat complet, picături de apă căzându-i alert pe podea.

"Trebuie să cumpăr un duș și o țeavă nouă.." bombăne ofticat, storcându-și tricoul de apă.

Ușa de la intrare se face auzită, pe ea intrând Yoongi ce privea mirat dâra de apă ce se întindea de la baie pe întregul hol.

"Ce dracu.. iară a spart țeava..? I-am explicat de zeci de ori că să nu mai tragă de duș pentru că nu este extensibil.." oftează apăsat, pășind spre sufragerie, rămânând în pragul ușii când îl vede pe Jungkook.

"Ce cauți aici?" întreabă simplu, rece, aruncându-i priviri critice.

"Mă privești de parcă eu ți-am distrus viața, nu tu mie." mormăie, dându-se jos de pe pervaz, lăsând cana pe măsuța din mijlocul încăperii. Își aruncă priviri acide, trupul lui Taehyung ce se clătina distrăgându-i.

"Să sune cineva.. la ambulanță.. acum!" doar aceste cuvinte reușește să mai scoată printre buze, trupul prăbușindu-i-se fără vlagă la pământ.

_____________________________________________

Am scris și acest capitol în sfârșit, nici nu vreau să-mi mai cer scuze pentru că n-am postat și pentru că (,) capitolul este un eșec, sunt sigură că deja v-ați obișnuit :)))
Vreau să vă mulțumesc enorm pentru 2080 de ochișori, sunteți geniali!💕

-Andre🌸