𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

1.1

[Data scrierii: 27.12.2018]
[Data publicării: 04.01.2019]

Weekend-ul ce a urmat a fost unul destul de agitat pentru Jungkook, ce a avut de umblat prin întregul Tokyo, cu ocazia unui proiect la nivel internațional cu scopul de a sta de vorbă cu mai mulți adolescenți ce au avut numeroase încercări de a-și lua viața. În spatele unor suflete distruse se ascundea un mic copil, o mică imagine a unei crudități, ce încet încet a înflorit ca o floare udată nu cu iubire și atenție, ci cu ură și dispreț, arătându-ne astăzi maestuosul trandafir al unui suflet spart, în mii și mii de cioburi ascuțite, ce îți pot intra rapid pe sub piele fără ca măcar să simți vreo durere, doar atunci când te atingi în acel loc.

~~~~~~~~~~

Buricele degetelor subțiri și lungi ce abia se mai țineau agățate de palmele proaspăt spălate ale roșcatului apăsau violent pe micul butonaș al telefonului, lumina ce anunța deschiderea ecranului dând viață întunericului ce se adăpostea în camera acestuia, și cândva a lui. Pleoapele i se despart lent, genele lungi ajutându-l să se mai fereasca de lumina puternică a ecranului, ce indica înfricoșătoarea oră 03:48, un oftat mârâit venind din partea lui, remarcând încă ceva ce își făcuse loc pe luminoasa platformă. Mai exact cele 27 de apeluri pierdute de la Taehyung, ce probabil își făcuse griji pentru absentarea din acest weekend. Uitase complet să își anunțe iubitul în legătură cu evenimentul din Tokyo, sigur i-ar fi plăcut sa fie și el acolo.

Își întoarse capul, gâtul trosnindu-i cu putere din cauza pernei nu prea prietenoase ce i-a fost dată cadou de la aeroport, un geamăt înghițit de durere reușind să iasă la iveală. Mâine avea din nou oră de terapie, cu o fată ce și-a văzut pisica călcată de mașină, masându-și cearcănele vineții ce îi dominau privirea, somnul nevrând de niciun fel să treacă și pe la el în acea noapte. Se ridică în capul oaselor, înșfăcând cutiuța plină cu zgomotoasele capsule de pe noptieră, privindu-le atent. Ezită câteva clipe, însă brusc degetul îi împinge cu putere micul capac din plastic, acesta scoțând un sunet înfundat. Își întinde palma, agitând micul borcănaș, scoțând de acolo două somnifere, oftând extenuat. Și le aruncă pe limbă, strângând din ochi cu putere când simte gustul de o amărăciune cruntă, buzele lipindu-i-se nevoiaș de sticla cu apă, bând-o aproape pe toată, scoțând un sunet de eliberare și greață atunci când reușește să înghită acele pastile.

Din senin parcă toată greutatea i se urcă pe șira spinării, trântindu-se nu foarte delicat pe salteaua rezistentă, spre fericirea bărbatului, ce se afla pe patul său, părul de un roșu viu împrăștiindu-i-se ca niște valuri pe perna moale îmbrăcată într-un alb pur. Buzele i se desprind lent una de cealaltă, respirația fierbinte și acum mult mai lentă gândilându-i pielea inesizabil. Ploapele i se închid ca două uși, "încuindu-le" în a doua secundă. Un somn adânc îi cuprinde trupul, pieptul urcându-i și coborându-i în mod repetat. Camera se luminează dintr-o dată, un băzâit mult prea stins pentru a reuși să-l trezească pe roșcat se face auzit, telefonul "prinzând viață", mișcându-se din cauza vibrațiilor.

~~~~~~~~

"Apelatul căutat are telefonul închis sau nu se-.."

"Se află în aria de acoperire a rețelei mobile, bla bla bla.. nu mai suna prostule că nu vrea să te audă, bla bla bla..", continuă fraza Taehyung, aducând multe cuvinte colorate la adresa sărmanului robot, degetul său mare lipindu-se brutal de ecran pe marele buton roșu de terminare a apelului. Dinții îi prind o bucățică de piele moartă de pe buză, trăgând de ea rapid, rupând-o, o usturime normală începând să se simtă în locul vătămat, rozând micuța bucățică de piele.

"Nu mai lua pâinea de la gură femeii..", se face auzită vocea groasă și înfundată a lui Yoongi, privindu-l din tocul ușii ce susținea intrarea în bucătărie, lăsându-și toată greutatea pe un picior, sprijinindu-se de lemnul lăcuit al acestuia.

"Măcar dacă ar fi fost un om adevărat blestemele mele ar fi ajuns la familia ei.", îi răspunde blondul, privindu-l pe brunet cu colțul ochiului.

"Ar da faliment serviciile funerare în ultimele două zile dacă nu ai fi fost tu.", mâna brunetului se lipește leneș de perete, mutându-și greutatea înapoi pe ambele picioare, începând să înainteze spre masă. Își trage un scaun, așezându-se lângă blond.

"Mda, să spunem. Tu ce faci aici? Dormeai buștean acum două minute.", întreabă curios, lăsând telefonul pe masă.

"Te-am simțit când te-ai ridicat.. plus că ușa scârțâie groaznic în ultima vreme, era imposibil să nu mă trezesc. Și patul cam scârțâie..", spune Yoongi, blondul înecându-se cu gura de cafea ce tocmai îi intrase în cavitatea bucală, începând să tușească. Brunetul îl privește indignat de mintea murdară a blondului, un pufnet ce anunța că și-a înghițit râsul dându-l de gol.

"În fine..", spune lung Taehyung, încercând să schimbe subiectul.

"În fine..", îl imită Yoongi, privind în altă direcție.
"Nu crezi că ar trebui să o lași mai ușor cu (,) cafeaua? Sunt sigur că dacă îți tai o venă în loc de sânge îți voi găsi cafea.", se încruntă acesta, luând furișat cana din fața blondului, punând-o la o distanță mai mare.

"Nu crezi că ar trebui să îmi spui ce dracului s-a întâmplat vineri?", răspunsul aspru al lui Taehyung îl luase prin surprindere pe Yoongi, albindu-se slab la față.

"Nu crezi că e prea târziu ca să dezbatem subiecte?"

"Nu crezi că ar trebui să-mi spui de unde dracu îmi cunoști terapeutul?"

"Nu crezi că ar trebui să îmi spui de ce dracu te-am găsit peste terapeutul tău?", întreabă Yoongi, ridicând șceptic o sprânceană.

"Știi ceva, e prea târziu ca să dezbatem subiecte.", spune rapid Taehyung, gura închizându-i-se instant, o rușine bruscă putând să i se citeastă în privire, evitând-o pe a brunetului.

"Mhm, așa spuneam și eu.", micșorează din ochi brunetul privindu-l pe blond, ridicându-se. Apucă cana albă, ducându-se la chiuvetă. Răstoarnă rapid lichidul maroniu din ea, dând drumul jetului cu presiune prea mare, clătind-o.

Poziționează bine cana în micul uscător pentru vase, nevrând să dărâme și să spargă tot, stând câteva clipe cu mâinile în dreptul cănii pentru a fi sigur că nu o să cadă din pricina acelei poziții. Răsuflă ușurat, întorcându-se cu fața spre masă, găsindu-l pe Taehyung cum se scărpina lent la ochi, căscând.

"Hai înapoi la somn Tae, nu îți va răspunde la ora asta.", spune murmurat, mergând lent spre tocul ușii.

"Dar cine a zis că pe el îl suna-..", spune blondul însă este întrerupt de brunet.

"Nu era prea greu să-mi dau seama, acum mișcă-te mai repede, pui de rață bleg.", spune răutăcios, cum iese pe ușă apăsând rapid pe micul buton de unde se închidea lumina, lăsându-l pe întuneric pe Taehyung.

"Pitic nenorocit!", se face auzit strigătul "dulce" al blondului, mergând pe urmele lui Yoongi spre dormitor.

_______________________________________

Sper că v-a încântat capitolul, mie chiar îmi place~
L-am pus azi deoarece miercuri nu am reușit așa cum ar fi trebuit.
Am încercat să îi mai aduc puțin amuzament, celelalte au fost parcă prea serioase.
Vă doresc un an minunat, plin de fericire și împlinire~
Acesta este primul capitol de 1200 de cuvinte, deci sper că vă place.
La media este coperta nouă, sper că și aceea este cât de cât ok, mă plictisisem de cea veche. Am încercat să fac ceva nou.
Ne vedem data viitoare~❤

-Andre🌸