𝐀𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞-𝐦ă.. || 𝑻𝒂𝒆𝑲𝒐𝒐𝒌

1.5

[Data scrierii: 04.06.2019]
[Data publicării: 04.06.2019]

Telefonul alb al roșcatului se zvârcolea neliniștit ca un vierme pe măsuța de sticlă plină cu doze de bere goale, câteva răsturnate pe acolo, disturbându-le somnul destul de chinuit al celor doi.

Jungkook își lipește pumnul de ecranul acestuia, telefonul tăcând, însă nu din cauza șocului creat de bărbat ci pentru că apelantul s-a săturat să aștepte.

Mâna acestuia se întoarce de unde venise, așternându-se din nou cu grijă pe spatele alb și moale al lui Yoongi ce încă nu se trezise din cauza sunetului stupefiant pentru o oră așa matinală când vine vorba de o beție.
Măsuța începe să vibreze și mai tare, parcă persoana ce suna vrând cu orice preț să îl trezească.

Un mârâit apăsat se face auzit roșcatul strângând scurt din ochi pentru a-i deschide, sunetul amplificându-se în urechea lui Yoongi așa că și-o astupă cu o mână rapid, iritat.

Trupul lăptos al lui Jungkook reușește să se ridice în șezut, înșfăcând buimac telefonul, uitându-se printre gene la apelant. Privirea i se mărește instant, înghițind în sec. Glisează butonașul verde, ducând instant telefonul la ureche.

-Doamne ajută că răspunzi omule! Unde ramenul meu ții telefonul ăla?! În fund?!

- Jin? De când înjuri tu..? Ce s-a întâmplat de suni la ora asta? Știi ceva de Tae? Jungkook nu se mai putea opri din a pune întrebări, Jin neavând nici măcar timp să le proceseze.

-Pft, Jungkook, mă suprasoliciți. În primul rând, e ora 10:00 aproape intelectualule, tu nu trebuia să fii la cabinet de mai bine de două ore? îl întreabă deranjat, Jungkook ducându-și mâna la frunte când își aduce aminte că nici măcar ceasul nu l-a auzit.

-În fine.. să sperăm că nu o să fii concediat. Cât despre cel de-al doilea subiect despre care trebuie să vorbim.. vocea șatenului tremura vizibil, ezitând să continue.

-Jin? Este totul bine, nu? Te rog spune-mi că nu e nimic grav și că îl poți trimite înapoi acasă.. chiar acum.. te rog Jin, nu mă lăsa să-l pierd și pe el.. vocea acestuia devine înfundată, închizându-și ochii ce voiau să se ușureze.

-Jungkook, calmează-te. Îmbracă-te și vino aici cât de rapid poți.

-Stai.. de unde ai știut că sunt dezbrăcat..?

-Ce? Oh, nimic. Presimțirile de mamă. Acum grăbește-te, e urgent și nu glumesc absolut deloc.

Câteva sunete sunt scoase de dispozitiv, semn că șatenul închise. Roșcatul lasă telefonul din mână, ducându-și-o lângă cealaltă de pe frunte pentru a o masa.

O pereche de brațe moi și ușor reci i se încolăcesc în jurul abdomenului,  Yoongi storcindu-și obrazul de spatele său.

-Tae e bine..? se adresează ușor răgușit, reglându-și vocea după aceea.

-Nu știu Yoongi. Încă mă întreb cum dracu a ajuns otrava aia acolo.. poate o fi fost de la femeia de serviciu care dădea pentru gândaci și șoareci..

-Nu te mai întreba atât, Jungkook. Haide.. trebuie să mergem.

-Ai auzit ceea ce am vorbit cu Jin..?

-Da. Îl cunosc prea bine.. amândoi știm că e ceva grav dacă nu a vrut s-o spună direct.

-Ai dreptate.. el mereu le spune lucrurilor pe nume. îi îndepărtează mâinile din jurul său, ridicându-se, trăgându-și perechea de boxeri ce stătea pe fotoliu înapoi pe trupul său.

Yoongi se ridică și el, făcând același lucru ca Jungkook, luându-și și blugii pe el.

-Vrei o cafea? Mai am în mașină de ieri dar nu știu dacă-ți convine.. oftează scurt șatenul, strângându-și bine cureaua în jurul taliei.

-O să o împărțim pe aia.. chiar nu mai e timp de stat la palăvrăgit. murmură roșcatul în timp ce își punea înpoi pe el cămașa șifonată, încercând să o mai aranjeze. Își ia sacoul pe umeri, făcând ghem cravata și băgând-o în buzunar.

________________________________________

Da, știu, puteți arunca cu pietre. Însă uite că un capitol a apărut totuși din Februarie până acum. Inițial voiam ca acesta să fie ultimul capitol însă era prea multă informație ca să o pot compacta doar în cel de azi așa că săptămâna viitoare vine și ultimul capitol din cartea asta obosită, urmat de epilog, desigur~
Vreau să vă mulțumesc din tot sufletul meu pentru 4.50 de mii de vizualizări la carte, este un vis pentru mine. Am început-o la caterincă și niciodată nu credeam că voi ajunge aici și că voi avea atâta informație acumulată.
Am făcut un an cu această carte, am început-o în Mai anul trecut și o voi termina în Iunie 2019 (dacă nu mă mai apucă vreo criză a scriitorului și iară fac o pauză de luni bune).
Nici măcar nu vă pot mulțumi destul, mulțumirile mele nu valorează nimic. Vă iubesc și ador pentru că citiți cartea asta, vă sunt recunoscătoare. ❤

-Andre