Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 3

Trecu două săptămâni de la acea întâlnire, Dylan câte odată se gândea dacă nu cumva a fost un vis, doar visurile veneau și plecau.
Își făcuse un obicei de a vizita magazinul cu jocuri în fiecare zi , angajatul îl cunoștea și din ușă îi făcea semn cu capul că acel joc nu a fost înapoiat, așa că încerca în fiecare zi, ce mai avea de pierdut? Oricum nu știa cine este ea cu adevărat și de unde să înceapă să o caute.
- Jose, ce faci prietene? își salută Dylan vechiul prieten.
Jose era un imigrant din Mexic, se mutase în Londra împreună cu familia sa în urmă cu 8 ani, Dylan a fost primul care i-a oferit prietenia, de fapt erau prieteni foarte buni, până când s-a lăsat atras într-o gașcă care se ocupa cu trafic de droguri , deși Dylan a insistat și a făcut tot posibilul să-l țină departe de ei dar totul a fost în zadar.
- Hei salut Dylan, bine cu afacerile, tu tot la cafenea?
- Da, tot acolo.
- Amice știi că ți-am spus că ai putea ...
- Nu, multumesc nu vreau îmi este bine așa cum sunt, îmi fac griji pentru tine Jose, am auzit că săptămâna trecută gașca ta a fost atacată de cea rivală, mă bucur să văd că ești bine.
- Da frate  , eu sunt bine însă doi camarazi au murit, nu am putut să-i salvez, au fost executați.
- Te rog să ai grija de tine Jose, știi bine că țin la tine că la un frate, îi puse mâna pe umăr și i-l strânse.
- Stai liniștit nu voi păți nimic oricum și eu mai stau puțin să-mi fac stocul și apoi vreau să-mi iau familia și să plec de aici, aș vrea să mă mut în New York.
- Mereu mi-am dorit să locuiesc în New York, vorbi visător Dylan mi se pare cel mai frumos oraș de pe fața pământului.
- Și ce cauți aici? Îi făcu semn spre magazinul cu jocuri video .
- A.....eu.... Caut un joc despre care am auzit că este foarte bun .
- Serios? Cum se numește? se arată interesat, de fapt cei doi înainte își petreceau majoritatea timpului în fața tv-ul și se jucau .
- " Lupta cu focul", data trecută când am fost nu era disponibil.
- M-ai făcut curios hai să intrăm să vedem dacă îl găsim, îi făcu semn Jose să intre împreună în magazin .
Spre dezamăgirea lui Dylan jocul nici astăzi  încă nu era înapoiat, așa că urma să vină și mâine, și poimâine  , va veni în fiecare zi până când îl va găsi, trebuia să-l găsească, trebuia să o sune  pe Carolyn.
Aceasta îi bântuia nopțile când închidea ochii o vedea pe ea, și când își strângea buzele își imagina că o săruta, geaca lui încă îi purta parfumul.
Dacă ar fi știut mai multe despre ea, poate ar fi reușit să o găsească, dar nu știa de unde să înceapă, o iubea părea greu de crezut dar, da chiar o iubea.
- Mă bucur că ai ajuns mai devreme Dylan, se repezi colegul său George pe care trebuia să-l schimbe, nu te superi dacă plec mai devreme? Trebuie să ajung de urgență la școală, cel mic am înțeles că nu se simte prea bine.
- Sigur George poți pleca liniștit de aici mă ocup eu, își liniști colegul și îi luă sorțul din mână și și-l legă el în jurul brâului, pornind spre masa de la care trebuia preluată comanda.
Pentru prima clipă a crezut că cea care stă la masă cu spatele la el era Carolyn așa că se repezi bucuros și cu inima la gât spre ea.
- Caroyln te-ai întors! îi așeză mâna pe umăr, dar atunci când tânăra se întoarse uimită, zâmbetul de pe chipul lui Dylan muri.
- Scuza-mă te rog, te-am confundat.
- Mi-am dat seama, te rog să-mi aduci o cafea scurtă, îi vorbi tânăra apoi îl ignoră.
Dylan plecă trist, dorul de ea îl macină așa că astăzi după ce ieși din magazin îl rugase pe Jose să-i caute acel joc și prin alte magazine asta în cazul în care cel care îl închiriase îl vânduse în alt magazin așa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Pregătise rapid cafeaua care trebuia servită aceleia care semăna cu Caroyln când îi așeză ceașcă în față , ochii lui citi marele titlu că cărții pe care aceasta îl citea cu un mare  interes "Îndrăgostită de un masai" .
- S-a întâmplat ceva? îl întrebă tânăra.
- Nu, te rog să mă scuzi încă odată , a......este o carte foarte bună nu-i așa? încercă să intre în discuție cu ea, nu voia să pară un nebun care nu a făcut decât să se holbeze la ea.
- Da, într-adevăr,  știi că această poveste este inspirată din realitate?
- A da? nu știu, de fapt nu am citit cartea niciodată dar sunt sigur că este foarte bună și că o voi citi într-un viitor apropiat, îi zâmbi Dylan de data aceasta profesional.
- Rebecca , îi întinse mâna tânăra.
- Dylan, îi copie gestul, a....scuze încă o dată și....te las sa îți savurezi cafeaua așa că, poftă bună și lectură plăcută, îi ură și se îndepărtă de masa ei.
- Dylan ești bine? îl întrebă îngrijorat șeful său.
- Da sigur domnule , lua pozitia de drepți și își lipi un zâmbet pe chipul.
- Nu pari, nu mă minți să știi, de aproape două săptămâni ești aerian, mama ta, fratele tău sunt bine?
- Sunt bine multumesc lui Dumnezeu.
- Atunci cine îți fură liniștea?
Dylan ar fi vrut să-i povestească dar cu siguranță l-ar considera nebun, nici un om întreg la minte nu s-ar îndrăgosti de cineva după nici 3 ore petrecute împreună.
- Nimeni, răspunse prompt Dylan.
- Atunci știu cu siguranță cine ți-o va fura de azi înainte, îi spuse zâmbind.
- Cine? îl întrebă Dylan încurcat.
Șeful lui nu-i răspunse însă îi făcu semn spre Rebecca care abandonă cartea și îl privea cercetător în timp ce își savura cafeaua.
- A nu.. va înșelați, abia am cunoscut-o, de fapt am confundat-o cu cineva și....
- I-a o pauza Dylan , mergi și bea o cafea, fac cinste , îi întinse și lui o ceașcă cu cafea fierbinte și îl împinse de la spate să se îndrepte spre masa Rebeccai.
- Se pare că am o pauză, îi spuse zâmbind Dylan în timp ce se așeza pe scaun alături de ea la masă.
- Atunci mă bucur că ai ales să-ți petreci pauza alături de mine.
- Da...a...și cum e cartea? încercă să caute în subiect de discuție.
- Foarte bună, uite dacă vrei ți-o pot împrumuta, în 3 zile o vreau înapoi,  îi întinse cartea.
- Mulțumesc, am să o citesc.
- Am cumparat-o pentru o prietenă, m-a rugat, îi plac cărțile vechi , uzate, i-am cumpărat una dintr-o librărie dar mi-a spus că o vrea dintr-un anticariat.
Pentru o clipă inima lui Dylan îi zburdă în piept, erau șanse ca cea care caută aceasta carte la anticariat să fie chiar ea.
- Și ....și cum o cheamă pe prietena ta? întrebă fără să își de-a seama.
- Olivia, îi răspunse înainte să guste din nou din cafea.
Chipul lui Dylan se întrista nu era ea , și totuși inima lui îl încuraja să nu renunțe.