Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 25

Împinsă de curiozitate, Carolyn coborâ și ascultă întreaga conversație din birou a celor doi bărbați.
Nu înțelegea de ce Dylan nu a vrut să o sărute deși au stat atât de aproape , poate că nu o mai iubea sau poate că nu-și dorește decât să se răzbune.
Acum își explică atitudinea lui rece față de ea și chiar de memoria Rebeccai, cum să-i vândă lucrurile? Era inacceptabil. Dylan cel pe care ea îl iubea era doar o amintire, acum cel din birou era un om avar, rece și afemeiat.
Ștergându-și lacrimile urcă din nou în camera ei și se așeză pe fotoliul de lângă pătuț, deschise cutia de catifea și găsi un lănțișor cu pandantiv în formă de îngeraș cu un "R" gravat în interior, își trecu degetele peste el și zâmbi tristă, desfăcu apoi scrisoarea și începu să citească .
În scrisoare Rebecca îi cerea să aibă încredere în Dylan, să meargă la mormântul ei în Londra măcar odată și să nu uite că a fost una dintre persoanele cele mai importante pentru ea.
Cu lacrimi în ochi Carolyn împături hârtia și o băgă în înapoi în plic, își șterse lacrimile și se apropie de fereastră ridicându-si privirea spre cer.
- La mormântul tău voi veni însă nu-mi cere să mai am încredere în el, te rog.
A doua zi imediat după ce Andy plecă la birou, Carolyn o pregăti pe cea mică de plecare, trebuia să vadă cu ochii ei că lucrurile Rebeccai urmau să fie scoase la licitație, deși refuză să creadă așa ceva.
Ajunsă la ușă vilei impunătoare apasă pe butonul soneriei, în acel moment o cuprinde tristețea și dorul de prietena ei, când ușa se deschise în prag apăru bătrâna menajeră care o privea zâmbind și o pofti înăuntru.
Carolyn intră cu pași mici ținând în mână coșulețul în care dormea destul de profund mica prințesă, brusc sentimentul ei de tristețe se transformă în șoc atunci când îl văzu pe Dylan cum o strângea la piept pe ...
- Lili??? întrebă ea.
Dylan se retrase din îmbrățișare și o privea uimit, nu se aștepta să o vadă , nu credea că va veni, în schimb Lili se înroși și lasă capul în pământ fără să spună nimic.
- Ce ... Ce se întâmplă aici? întrebă din nou Carolyn.
- Eu ... eu plec ... a ... întârzii, mi-a părut bine că v-am văzut doamnă, da să plece Lili însă Carolyn se așeză în fața ei.
- Ce legătură aveți voi doi? îi privi încruntată.
- Uite Carolyn , pot să-ți explic, începu să vorbească și Dylan.
- Nu te-am întrebat pe tine , țipă la el, am intrebat-o pe ea deci tu ești cea care ... Dumnezeule tu l-ai ajutat să facă testul ADN, lasă coșulețul pe canapea și se întoarse furioasă spre Lili.
- Pot să vă explic ...
- Ce să-mi explici? Că m-ai lucrat pe la spate? Am avut încredere în tine , o apucă de braț .
- Lili poți să pleci, ne vedem mai târziu , de aici mă ocup eu, vorbi cu o voce extraordinar de calmă Dylan.
Femeia plecă fără să mai ridice privirea din pământ, ochii îi erau plini de lacrimi și orice ar fi spus acum nu ar ajuta la nimic, oricum Carolyn o credea amanta lui Dylan.
El se apropie zâmbind de coșuleț când Carolyn îl opri .
- Nu te apropia de ea!
- De ce mă rog? o întrebă uimit.
- De ce? Pentru că nu vreau să o atingi , a fost o greșeală să vin aici , se apropie și când să pună mâna pe coșuleț Dylan o trase la pieptul său.
- Dă-mi drumul, începu să se zbată, ești un nenorocit, parfumul ei este îmbibat în hainele tale.
- Geloasă? o întrebă râzând.
- Geloasă? Eu? Ai vrea tu Dylan Jackson!
- Atunci de ce ai reacționat așa?
- Pentru că joci murdar și ar trebui să te iei de mână cu soțul meu, acum dă-mi drumul nu vreau să mă atingi.
Zâmbetul lui Dylan se pierduse în spatele cuvintelor ei și îi dădu drumul pentru că mama lui tocmai intră în salon alertată de țipetele ei.
- Dylan, ce se întâmplă aici dragule? îl întrebă în timp ce o privi pe Carolyn .
- Nimic, de fapt doamna Martin tocmai se pregătea să meargă în camera Rebeccai și să-și aleagă ceva , își privi mama și încercă să-i vorbească cât mai calm.
Carolyn o privi rușinată apoi se apropie de coșuleț privind-o pe cea mică dacă nu cumva dă semne să se trezească.
- Bună ziua, dumneavoastră sunteți doamna Martin? o întrebă mama lui Dylan cu o voce caldă care îi aminti de mama ei.
- Bună ziua, îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat mai devreme, eu ...
- Nu-ți fă griji, vai da ce avem aici un bebeluș....se minunată și se apropie de fetiță.
Deși mama lui Dylan o vedea pentru prima dată pe Carolyn, știa exact cine este ea și fetița din coșuleț.
- Doamne cât este de frumoasă, se minuna aceasta, este cel mai frumos copil pe care l-am văzut vreodată, este splendid.
Situația era mai mult decât jenantă , era penibilă, prima întâlnire cu mama lui Dylan a fost dezastruoasă, iar acum stătea și își privea nepoata ca și cum ar privi o icoană, gândul că nu știa cine este și ce rol a jucat în viața lui Dylan o mai liniști cât de cât.
- Dylan te rog să o conduci tu pe doamna Martin în camera Rebeccai, eu rămân cu îngerașul, asta dacă nu aveți nimic împotrivă , o privi pe Carolyn.
- A ... nu doar că fetița mea nu stă fără mine și ...
Dylan își privi mama care era în al nouălea cer că își cunoștea în sfârșit nepoata și o felicită în gând pentru felul în care se comportă.
- Te rog să ai încredere în mine, în cazul în care nu mă descurc vin după voi.
Carolyn încerca să-i zâmbească însă nu-i reuși în schimb îl privi pe Dylan care îi făcu semn cu mâna să poftească spre camera Rebeccai.
- Nu este nevoie să mă conduci știu și singură drumul, îi spuse furioasă când ieși din salon .
Urmată de Dylan, Carolyn intră în dormitorul prietenei sale și începu să plângă, a crezut că Dylan glumește când a spus că scoate lucrurile la licitație însă se înșela, standurile cu haine erau așezat în mijlocul marelui dormitor, pe pat erau cutiile cu bijuterii, încălțămintea așezată pe jos.
- Tu chiar vrei să le vinzi?se întoarse brusc spre el și îl privi cu furie.
- Da, de ce nu? trecu pe lângă ea și se apropie de primul stand și luă un umeraș pe care era frumos așezată rochia verde pe care Rebecca o purtase în ziua în care se căsătorise.
- Ești un nemernic, ești un om demn de milă.
- Aceasta este rochia pe care a purtat-o în ziua în care ne-am căsătorit, poate te-ar interesa, îi vorbi îngândurat ignorând acuzele care i le aduse.
- Cum poți să faci așa ceva? se apropie de el și începu să-l lovească cu palmele, te-a iubit prostule și tu acum ce faci ?
Dylan așeză umerașul înapoi pe stand și se îndreptă așteptând să își descarce furia .
- Acum de ce nu vorbești, de ce nu-mi spui nimic?
- Pentru că nu am ce să-ți spun, îi prinse încheieturile și o forță să se oprească, este adevărat că am organizat o licitație , dar banii vor merge către copii bolnavi de cancer, a fost dorința ei , tu crezi că eu vreau să le vând ca să îmi rotunjesc conturile?
Carolyn îl privi uimită și pentru o clipă se simți rușinată.
- Ei bine nu te cred, se îndepărtă de el.
- Atunci ce crezi despre mine, se înfurie Dylan și se apropie de ea mult prea mult, periculos de mult , acum buzele lor aproape.se atingeau.
Carolyn înghiți în sec și făcu un pas înapoi, nu-i va permite să se atingă de ea și să își bată joc in continuare.
- Cred că ești un om fals căruia îi plac banii și ești însetat după putere.
- Fals sunt în fața soțului tău și însetat sunt după tine, își înfășură o mână pe talia ei și o trase din nou la piept să o sărute însă se trezi cu o palmă care răsună .
- Ești un mincinos, esti mai josnic decât Andy.
- Despre ce mama dracului vorbești? o întrebă furios punându-și mâinile în șold.
- Despre ce vorbesc? Ei uite că spre dezamăgirea ta am auzit întreaga discuție din birou, că ai aventuri destul de multe și că nu te interesez deloc.
Dylan începu să râdă în hohote, abia acum reuși să afle adevărul motiv al furiei .
- Nu înțeleg de ce râzi, te-am descoperit, pe Rebecca ai reușit să o minți dar eu m-am deșteptat , mai târziu dar asta e.
- Carolyn pentru Dumnezeu, ce voiai să-i spun soțului tău că te iubesc de mor și că nu-mi văd viața fără tine?
- Minți în continuare, dar nu-ți merge , iar cu Lili voi discuta eu imediat ce plec de aici , m-ați mințit amândoi.
- Carolyn doar nu crezi că eu și Lili...
- Nu cred, sunt convinsă dar știi ce? Nu-mi pasă, să vă spălați pe cap unul pe celălalt.
- Fiica mea ...
- Nu ai nici o fiică, nu ai avut niciodată, își ridică bărbia pregătită să-l înfrunte, nu ai să te apropii niciodată de ea ai înțeles?
- Poftim? Mai repetă o dată că nu am auzit bine, o apucă de braț și o trase spre el.
- Dă-mi drumul mă doare.
- De ce să îți dau drumul? Dacă mă comport frumos cu tine nu e bine înseamnă că te-ai învățat cu viața pe care ți-o oferă soțul tău plină de mizerii, ei bine uită-te la mine doamnă Martin nu îmi voi lăsa fiica să trăiască lângă un criminal și violator.
- Îmi pare rău să te anunț dar în acte el este tatăl ei.
- A da? Ce chestie, hahaha, mă întreb până când? Chiar, când preferi să îmi revendic drepturile înainte sau după "distracție"?
- Ce vrei să spui? Carolyn îl privea acum speriată îi dispăruse tot curajul.
- Ai stat prea mult lângă soțul tău și crezi că toți suntem ca el, nu-i problemă oricum nu voi face nimic să-ți schimb ideile. Tu știi cât de mult mi-am înfrânat dorința de a te sărută încă din prima clipa când am intrat în dormitor și te-am văzut în brațe cu FIICA MEA? Tu știi cât de greu mi-a fost să mă abțin să nu îl omor în bătaie pe iubitul tău soț atunci când mi te-a oferit le tavă?Tu știi cât de greu mi-a fost să nu îmi ating și sărut fiica? Tu știi cât de dor mi-a fost de tine și cât de mult am plâns iubirea noastră neîmplinită noaptea când stăteam la căpătâiul Rebeccai și tot ce îmi doream era să ajung și să fim din nou împreună? Nu știi draga mea Carolyn, își încleștă maxilarul, dar nu mai contează, acum mi-ai dovedit faptul că singurul prost am fost eu, și cred că voi renunța la planul meu în ceea ce-l privește pe soțul tău, vă las să îmbătrâniți liniștiți adevărul este că vă meritați unul pe celălalt și eu îmi iau fiica și mă întorc în Londra.
- Dar nu poți face asta ...
- Ți-e frică de presă? începu să râdă, ți-e frică de titlurile care vor apărea în ziare? Fiica lui Andy Martin nu este a lui, ci a șoferului cu care doamna Carolyn Martin a avut o relație extraconjugală.
- Dylan , nu vei face asta, îl rugă cu ochii în lacrimi.
- Ba o voi face, o împinse de lângă el, nu ai încredere în mine, de fapt mă întreb dacă tu chiar m-ai iubit vreodată.
- Dylan , tu nu îmi vei lua fiica de lângă mine, se apropie de el și îl apucă de gulerul cămășii.
- Îmi pare rău dar după ce Andy va intra la închisoare și statul îi va confisca întreaga averea, tu nu vei avea din ce să o crești.
- Te omor dacă vei îndrăzni să o iei de lângă mine, începu să plângă.
- Voi muri înainte să mă omori tu dacă nu mă săruți acum .
Luata prin surprindere Carolyn împietri când Dylan își așeză buzele peste ale ei și nu realiza când începu și ea la rândul ei să-l sărute , mâinile ei de desprinse ușor de pe guler și urcă spre ceafa lui trăgându-l tot mai aproape de ea, sărutul lor înfometat deveni în scurt timp unul plin de pasiune și dorințe neîmplinire.
- Mi-a fost atât de dor de buzele tale, îi șopti Dylan .
- Nu îmi vei lua fiica nu-i așa? îl întrebă plângând.
- Niciodată iubito, doar să o scot la plimbare.