Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 19

- Și... Cum v-ați cunoscut? îi întrebă Amir zâmbind.
Acesta încerca să își mascheze tristețea și mila față de buna lui prietena.
- Hmmm, într-o cafenea în Londra unde Dylan lucra ca ospătar, îl privi cu dragoste pe acesta în timp ce vorbea.
- Ce romantic și de atunci ați rămas împreună? îi întrebă Eva.
Rebecca îi zâmbi o admira foarte mult pe Eva, în ochii ei era o luptătoare, o femeie demnă de laudă și admirație.
- Nu ... deși Rebecca este o femeie pe care orice bărbat și-ar dori să o aibă, completă Dylan.
- Nu vă închipuiți că povestea noastră este la fel de spumoasă ca a voastră, noi ne-am văzut, ne-am plăcut și acum a venit și marele moment, încercă Rebecca să de-a o nouă formă a poveștii lor.
- Dylan cu ce te ocupi ? îl întrebă Amir.
- Momentan cu nimic, vreau să-mi dedic întreg timpul Rebeccai, vreau să creăm multe momente frumoase de care ne vom aduce aminte cu drag atunci când vom îmbătrâni, deși nici el nu găsi o explicație pentru ceea ce tocmai scoase pe gură, simțea că Rebecca avea nevoie să audă astfel de cuvinte.
- Rebecca mâine dimineață la prima oră voi veni la tine acasă și veți semna documentele , le am pregătite dar le-am lăsat în camera de hotel.
- Cu această ocazie veți fi și martorii noștri, pentru că mâine ne vom căsători după care vom pleca.
- Serios? o întrebă Eva entuziasmată, ce onoare , nu-i așa Amir?
- O mare onoare, își privi prietena trist.
Întreaga seară au vorbit despre planurile de viitor  și despre afaceri.
Întorși acasă Dylan îi propuse Rebeccai să împartă camera dar aceasta îl refuză era mult prea traumatizată de cele petrecute astăzi și nu-și dorea decât să fie singură și să poată plânge.

Dimineața îi întâmpină pe viitorii miri cu căldură, razele soarelui invadă casa umplând-o de lumină.
Treaz încă din zori Dylan se simțea încărcat sufletește, inima lui o strigă cu disperare pe frumoasa lui Carolyn , trupul lui îi ducea dorul, plămânii îi cerea parfumul , se simțea asemeni unui drogat în prima zi de tratament.
Știa că ei doi nu vor fi niciodată împreună și că trăiește o iubire imposibilă, deși o simțea sinceră în momentele lor intime nu reușea să înțeleagă de ce îl preferă în continuare pe soțul ei și refuză să divorțeze, această întrebare îl va bântui.
După un duș prelungit, își îmbracă una dintre cămășile albe achiziționate ieri împreună cu o pereche de pantaloni de stofă bleumarin, deși se spune că nu haina îl face pe om, Dylan se privea în oglindă și încercă să găsească ceva din bărbatul de ieri, hainele îi dădeau o alură de om bogat, ceasul scump de la mâna completa ținuta deși simplă la prima vedere valoarea celor două articole vestimentare depășea chiar salariul lui de la cafenea.
Înainte de a ieși din cameră își puse mâna în dreptul inimii și o apăsă cu putere, Carolyn va sta închisă în inima lui , iar el începând de astăzi va începe o nouă viață alături de o femeie care merită toată atenția și devotamentul lui.
La parter Rebecca dădea ultimele indicații privind aranjarea mesei, și ea se trezise de mult , de fapt nici nu știe dacă dormise mai mult de 2 ore adunate, avea emoții în sfârșit se casatorea cu bărbatul pe care îl iubea.
Astăzi îmbracă o rochie lungă de culoarea smaraldului, deși nu era deloc potrivită pentru acel moment al zilei, evenimentul îi permitea acest lucru.
Părul creț era lăsat liber, se simțea mult mai lejeră atunci când îl purta așa.
Că în fiecare dimineața începu să răsfoiască ziarele in timp ce își savura cafea când ochii îi rămân înțepeniți, în toate ziarele de pe masă se găsea câte un articol privind sarcina ministrului culturii Olivia Carolyn Martin.
Privi pozele cu atenție și îi observă tristețea și lacrimile în ochii prietenei sale, știa de ieri că așa se va întâmpla însă nu se gândi că totul se va petrece atât de repede, îi era teama de reacția pe care o va avea Dylan atunci când va află despre sarcina ei , ar fi putut să ascundă ziarele dar nu o făcu din contră le lasă deschise pe masă .
- Bună dimineața, intră Dylan zâmbitor în salon.
- Hmmmm, bună dimineața, dumneavoastră cine sunteți? Și ce ați făcut cu Dylan al meu? se apropie de el și îl sărută.
- Dylan de ieri a murit, trăiască Dylan de astăzi nu? își ridică o sprânceană în glumă, în fața dumneavoastră se afla viitorul soț, asta dacă mai sunteți interesată.
- Mă omori Dylan înainte de termen, îmi doresc mai mult decât orice pe lumea asta să devin soția ta, își așeză capul pe pieptul lui și închise ochii, adora mirosul lui, căldură pe care trupul lui o emana și siguranța.
- În câteva ore vom deveni soț și soție, nu-mi doresc decât să te fac fericită.
- Dylan tocmai citeam ziarele și ... Carolyn și Andy au făcut un anunț ...
- Rebecca te rog, de azi înainte Carolyn nu mai există pentru mine, tu vei fi soția mea, tu vei fi cea pentru care mă voi trezi în fiecare dimineață.
- Dar Carolyn este ...
- Nu-mi pasă ce este Carolyn, ei îi este bine lângă soțul ei, iar mie lângă tine așa că te rog , nu vreau să începem această căsnicie cu stângul.
Rebecca îl privea cu admirație, pentru prima dată și-ar fi dorit că moartea sa mai întârzie și să se bucure cât mai mult de viață și de compania lui, îi privi buzele și i le sărută ușor.
Momentul lor de tandrețe este întreruptă de Amir și de Eva, care tocmai intrau în salon zâmbitori.
- Bună dimineața, deranjăm?
- Bună vă rog să intrați , luați loc, își îndeplini Dylan rolul de gazdă.
- Emoții? o întrebă Eva pe Rebecca .
- Nu foarte mult dar destule , râse aceasta.
La scurt timp după semnarea documentelor sosi și ofițerul de stare civilă, evenimentul a fost unul scurt, simplu și elegant.
Toți cei prezenți au ciocnit câte un pahar de șampanie în cinstea mirilor, deși la exterior toți se arătau fericiți iar în interior sufletul lor era trist.
- Putem vorbi puțin? îl trase deoparte Rebecca pe Amir.
- Bineînțeles, unde vrei să mergem? își așeză paharul de șampanie pe măsuța din fața lui.
- În birou, te rog să mă urmezi, îi făcu semn Rebecca.
- Amir, vreau să îmi promiți ceva, își așeză mâinile în mâinile lui.
- Orice, orice te-ar face fericită, îi vorbi cu sinceritate.
- Vreau să îl ajuți pe Dylan, vreau să devină cineva și nu pentru că este moștenitorul meu, ci pentru munca lui, are potențial și el este singurul care îl poate băga la închisoare pe acel nenorocit.
- La cine te referi?
- Andy Martin.
- Parlamentul ? Soțul prietenei tale?
- Chiar el , îi vorbi cu ură.
- Îți promit draga mea prietena în schimb vreau să te rog să-mi promiți că vei face totul pentru a prelungi cât mai mult ...
- Nu am ce să mai prelungesc Amir, am ajuns la sfârșit nu știu exact cât, nici doctori nu știu , ridică din umeri resemnată, că vor mai fi 6 luni că vor mai fi 7, nu știu.
Amir începu să plângă ca un copil și o trase la piept, o îmbrățișa cu putere și îi mângâia părul, ceea ce se întâmplă era o nedreptate, Dumnezeu era nedrept , de ce tocmai ea?
- Gata, că m-ai făcut să-mi stric machiajul majestate, se îndepărta de el și tamponă cu un șervețel în jurul ochilor încercând să nu își întindă machiajul.
- Rebecca promit că voi avea grijă de Dylan și îl voi îndruma ori de câte ori acesta îmi va cere părerea.
- Știam eu că mă pot baza pe tine , îți mulțumesc acum te rog să ne scuzi dar trebuie să plecăm, avionul nostru va decola în 2 ore, mă așteaptă o nouă viață în Londra.
- După ce vă veți instala în casa voastră vreau să vin în vizită , ai înțeles?
- Poți fii singur de asta, dar vreau cadou de casă nouă bine? glumi Rebecca.
- Mi-aș da întreaga avere să te fac bine, nu meriți Rebecca , nu meriți asta , răbufni Amir îi era frică că aceasta va fi ultima oară când o va vedea și că odată plecată în Londra va încerca să se îndepărteze de el pentru al ține la distanță de suferința ei.
- Amir mereu te-am considerat ca un frate, mereu ai fost acolo ori de câte ori am avut nevoie dar ... nu-mi cere să ..., se îneacă în propriile lacrimi.
Rebecca tocmai îi confirmă acel lucru de care se temea , aceasta era ultima dată când o va vedea și o va putea strânge în brațe așa că se repezi și o trase puternic spre el, începând să plângă amândoi.