Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 11

Dylan ieși zâmbind din cabină asemeni unui bărbat satisfăcut, se așeză pe canapeaua din mijlocul magazinului exact atunci când telefonul începu să-i sune.
- Ce face cel mai chipeș șofer din lume? îl întrebă Rebecca.
- Bună și ție Rebecca, shopping.
- Oooo, să înțeleg că Olivia își pregătește ținuta pentru maine seară.
- Ce-i mâine seară?
- Ceva caritabil....
- Unde ești tu acum?
- Tocmai am ieșit din birou.
- Cred că ar fi o idee bună dacă ai veni și tu, doamnei îi este teamă de paparazzi.
- Hahaha, mereu i-a păsat, imediat mă îndrept spre voi, te pup.
- Și eu , te aștept.
Dylan închise telefonul și își îndreptă privirea spre Carolyn care ieșise și ea din cabină roșie că un rac , după felul cum vorbea cu vânzătoarea era clar că nu v-am cumpără nici una din cele 3 rochii așa că ieși grăbită din magazin.
- S-a întâmplă ceva, alergă Dylan în urma ei.
- Se întâmplă că ești un dobitoc, îi vorbi fără să-l privească și intră în următorul magazin.
De această dată Dylan rămase afară pentru că primi un mesaj de la Rebecca care îl întrebă unde anume sunt.
Ghidată prin telefon aceasta ajunse în dreptul lui Dylan și nu se abținu deloc să-l strângă în brațe și să-i sărute drăgăstos obrajii.
- Unde este doamna ministru? Îl întrebă amuzată.
- În magazin disperă vânzătoarele.
Carolyn își mări ochii când o văzu pe Rebecca care intră la brațul lui Dylan, se încruntă și abandonă rochia pe care o inspecta.
- Ce faci iubita mea prietenă, ce dor mi-a fost de tine, o strânse în brațe.
- Ești o trădătoare, îi vorbi pe un ton ridicat Carolyn.
- Ufff știu, dar nu am avut timp de absolut nimic, promit că mă voi revanșa pentru tot timpul pe care nu l-am petrecut împreună, îi vorbi Rebecca.
Acuzația lui Carolyn nu se referea nicidecum la întâlnirile lor anulate la Spa, salon sau sală, ci la Dylan dar se pare că Rebecca nu știa acest lucru.
- Hai să mergem să bem ceva, mi-e așa o sete, o lua de braț Rebecca și o scoase afară din magazin.
- Eu cobor la mașină , rămase Dylan în urma lor.
- Nici să nu te gândești domnule șofer, îi arată degetul arătător Rebecca, tu mergi cu noi.
- Cum mare plăcere atunci , se alătură lor.
Intrați în cafeneaua de la etaj Carolyn se așeză în fața lui și Rebecca bineînțeles lângă el.
- Și cum îți merg afacerile?o întrebă Carolyn .
- Bine, chiar foarte bine, am prins cel mai mare contract din toată cariera mea, sunt atât de fericită.
- Mă bucur pentru tine, îi vorbi sincer Carolyn, Maine seara vii da?
- Bineînțeles că vin, de ce crezi că aș rata mai ales când am o asemenea însoțitor, făcu semn spre Dylan care sorbea liniștit din cafeaua lui.
- Nu înțeleg despre cine este vorba? o întrebă Carolyn.
- Despre Dylan draga mea prietenă, despre cine credeai.
- Eu? interveni și el în discuție.
- Da, de ce tu ce ai? îl întrebă amuzată Rebecca.
- Nimic, de fapt chiar mi-ar face plăcere să merg la acest eveniment, îi răspunse Rebeccai dar cu ochii zâmbind pe chipul încruntat a lui Carolyn.
- Sper că nu te deranjează că mâine seară ți-l fur.
- Să știi că mă supăr am nevoie de el sa ne ducă.
- Draga mea, la orice eveniment la care și participat Andy a fost cel care a condus, îi închise gura .
Zâmbetul de aroganță de pe buzele lui Dylan se transformă imediat în grimase de durere , Carolyn îl calcă atât de tare pe picior că acesta se abținu sa nu țipe de durere.
- Eu trebuie sa plec, se ridică Carolyn, nu mai suporta să îl vadă pe Dylan cu era mângâiat in continuare și sărutat pe obraz de Rebecca.
- Unde pleci? o întrebă mirata prietena ei, stai puțin nici nu ne-am cumpărat rochiile.
- Nu mai este nevoit, mi-am adus aminte că o am pe cea care am cumparat-o luna trecuta de la Paris.
Rebecca căzu pe gânduri apoi o privi zâmbind.
- A....da gata o știu , da este superbă și se potrivește minunată pentru evenimentul de mâine seară , atunci cred că eu o voi purta pe cea verde pe care am luat-o când am fost în Londra, lângă anticariatul de unde ți-am luat ție cartea era un magazin super nu-i de firma dar îmi place la nebunie și sigur îți va placea și ție , îi făcu semn lui Dylan.
- Rebecca îmi pare rău dar chiar trebuie sa plec, se ridică din nou.
- Nu stai puțin am uitat sa te întreb, îi făcu semn să se așeze din nou, ce ai făcut ai găsit numărul de telefon in care carea ți-a cumparat-o Sue?
Dylan o privea trist în schimb Carolyn îi ocoli privirea.
- Rebecca vorbești în plus.
- Ei haide draga mea, Dylan este de încredere, poți să vorbești liniștită, nici el nu te-a sunat?
- Rebecca....îi pronunța din nou numele nervoasă de această dată.
- Uite dragul meu Dylan, prietena mea aici de față acum un an a fost în Londra, acolo a făcut un tip de care s-a atașat, la plecare nu au făcut schimb de numere de telefon in schimb el și-a scris numărul într-o carte și ea pe carcasa unui joc video , și acum dai și caută.
- Deja este prea mult,ai întrecut orice limită, se ridică nervoasă de la masă și plecă.
Rebecca îl întrebă din priviri pe Dylan ce s-a întâmplat iar acesta ridică din umeri , îi plasa un sărut pe obraz apoi alergă în urma lui Carolyn.
Ajunși în parcarea subterană cei doi intră în mașină iar drumul spre casa îl parcurse în liniște.
Carolyn privea pe geam iar Dylan la rândul lui o privea în oglindă, și-ar fi dat ani din viață doar să poată schimba ceva, să de-a timpul înapoi cu un an, dar acest lucru era imposibil.
Andy îi întâmpină în fața casei, acesta se pregătea să plece " cu afaceri" , Carolyn deloc afectată că deobicei îl sărută și îi ură mult succes, după care intră în casă.

A doua zi lucrul la birou se anulase din cauza evenimentului așa că și Dylan a fost liber, întreaga zi și-a petrecut-o cutreierând magazinele in căutarea unui costum ieftin.
Cum evenimentul începea la ora 20:00, Dylan îi urmări de pe fereastră cum Carolyn îmbrăcată într-o rochie fermecătoare crem scurtă se urca alături de soțul ei Andy în mașină și plecă, același lucru o făcu si el, doar că trebuia să treacă pe la Rebecca .
Năucit de imaginea Rebeccai Dylan scutură scurt din cap, rochia verde lungă îi scotea toate curvele perfecte in evidență, părul creț era prins într-un coc lejer iar buzele erau îmbrăcate intr-un ruj de culoarea vișinii.
- Știu că arat bine, se apropie de el și pentru prima oară îl sărută pe buze, dar și tu arăți delicios, își trecu limba peste buze.
- Cred că ar trebui sa mergem, îi făcu semn cu capul spre ușă, este deja târziu.
- Cu tine merg oriunde, îi făcu cu ochiul și porni înaintea lui, își unduia soldurile de parcă îi adresă o invitație....la trupul ei.
Evenimentul se ținea în restaurantul unui hotel de lux , Rebecca intră mandra la brațul lui Dylan care o caută din priviri pe Carolyn, îl vedea pe soțul ei vin filtra cu câteva domnișoare dar nici urmă de ea, așa că se scuza pentru câteva clipe cu pretextul că merge la toaletă și plecă.
Carolyn stătea retrasă în compania tatălui ei  pe care îl privea cu lacrimi în ochi, se vedea că îl iubea și că îi pasă de el.
Ascuns după un colț Dylan îi urmări fiecare mișcare, fiecare gest așa că atunci când Carolyn se îndreaptă spre lift, adopta și el ținuta de drepți și de om serios și intră după ea în lift.
- Dylan, ce cauți aici? își mări ochii șocată.
- Bună seara doamnă , se apropie cu pași înceți spre ea.
O lua în brațe și o lipi de ușa liftului sarutandu-o cu poftă. A lăsat liftul să urce puțin și l-a oprit între două etaje.
Carolyn îl privea speriată.
- Ce faci? Esti nebun?
- Da! Te vreau aici, acum! îi răspunse scurt.
Braţele lor s-au încrucişat, buzele înfierbântate s-au unit într-un sărut nărăvaş dar pasional.
I-a rupt dresul nerăbdător, înfierbântat, i-a ridicat rochia și au făcut sex, și de această dată asta a fost rapid.
Carolyn simțea că o poseda dar îi  placea la nebunie, făceau lucruri interzise și asta o atrăgea mult, o excita.
- Mai îmi spui odată că mă iubești? o întrebă Dylan în timp ce își așeză prohabul.
- De ce? Rebecca nu ți-a spus în seara asta? îl privi încruntată.
- Hahaha, să înțeleg că ești geloasă, își puse mâinile în șold și începu să râdă cu pofta nu înainte de a da din nou drumul liftului.
- Nu-ți permit sa te joci cu mine și nici să-mi faci prietena să sufere.
Dylan apasă din nou pe butonul care bloca liftul și o lipi de ușă.
- Divorțează Carolyn , hai să fugim.....
- Nu-mi cere asta...îl privi cu lacrimi in ochi....nu pot să-l părăsesc pe tata....te iubesc enorm dar nu pot.
Dylan se îndepărta de el de parcă ar fi fost scârbit și debloca din nou liftul.
- În cazul acesta doamna ministru, îmi pare rău pentru dumneavoastră, și ieși când ușile liftului se deschise.