Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 14

Carolyn îl privea cum dormea liniștit , mult prea liniștit pentru furtuna din inima ei, stia că trebuie să plece acum, înainte ca el să se trezească nu ar mai putea suporta alte cuvinte de adio, așa că se îmbracă încet, renunță la gândul de a face duș, voia să-i păstreze parfumul lui pe pielea ei cât mai mult.
O ultimă privire aruncată asupra lui și câteva cuvinte de dragoste adresate în tăcere, cu ochii în lacrimi se apropie de ușă când vocea lui o opri.
- Voiai să pleci fără să-mi mai spui nimic?
- Ce altceva ar mai fi de spus, vorbi cu spatele la el.
- Nu îți voi cere să rămâi , dacă nu îți dorești, nu îți voi cere să divorțezi pentru că ........culmea nici asta nu îți dorești, dar vreau să îți cer să mă privești și să îmi spui că nu mă mai iubești și că acum..... aici totul s-a terminat.
- Îmi pare rău, se întoarse încet și îl privi pe Dylan care stătea gol în fata ei cu lacrimi pe obraji.....uita-ma, așa este cel mai bine, îți doresc să fii fericit și îți găsești liniștea.
- Cum Carolyn.....se repezi și o apucă de umeri, cum să fiu fericit dacă tu nu vei fi lângă mine? De ce nu renunți la Andy, tatăl tău a murit.....
Carolyn închise ochii durerea din inimă se accentua, Andy  îl va omora și pe el dacă nu îl v-a înlătură din viața ei și a.....pruncului nenascut.
- Nu suntem decât niște victime ale destinului....Dylan durerea asta nu este recentă, m-am obișnuit cu ea voi supraviețui și știu că și tu o vei face , te rog să îmi promiți că vei pleca din New York, întoarce-te în Londra, lângă familia ta, te rog, uita-ma, nimic nu este posibil între noi, asta o știu eu, o simt de aceea tu trebuie sa pleci departe .
- Tu din nou te joci cu mine și cu sufletul meu Carolyn , de ce? o trase disperat spre el însă ea se opuse .
- Gata s-a terminat, adio.
Carolyn ieși plângând din cameră, se opri pe hol și se așeză pe podeaua acoperită cu mochetă neagră.
Și-ar fi dorit să moară dar viața care prindea contur în pântecul ei o îndemnă să meargă mai departe.
Se urcă în primul taxi fără să privească în urmă, momentan nu va merge acasă ci în casa unde ea a crescut, locul plin cu amintiri frumoase acolo unde a fost atât de fericită alături de părinții ei, trebuia să evite o nouă întâlnire cu Dylan, nu voia să îl vadă cum v-a părăsi casa sub privirile triumfătoare ale lui Andy.
În casa tatălui ei încă locuia majordomul, grădinarul și o menajeră, Carolyn îi ruga să rămână , era unicul lucru pe care îl putea face pentru ei având în vedere că întreaga lor viața l-au servit pe tatăl ei.
- Doamna Martin, sunteți în regulă? nu arătați deloc bine, se îngrijora majordomul când o văzu la ușă.
- Sunt bine....te rog plătește tu taxiul, eu urc în camera mea să fac o baie și să mă odihnesc.
- Bineînțeles, doriți să vă aduc ceva în camera?
- Nu mulțumesc, voi coborâ mai târziu la micul dejun.
Ajunsă în camera ei din nou amintirile o făcu să își umple ochii de lacrimi, părăsi această cameră în rochie de mireasă, nu era deloc fericita nici atunci dar nu își închipui niciodată că avea să se căsătorească cu un criminal.
Se așeză pe marginea patului și își scoase telefonul din geantă trebuia să o sune pe Lili să afle exact ce a făcut la evenimentul de seara trecută.
- Bună dimineață doamnă, o salută somnoroasă Lili.
- Bună Lili, îmi cer scuze pentru această oră dar voiam să știu cum a mers lucrurile aseară.
- Minunat, am trecut neobservată exact așa cum ați spus, am informat organizatorii că m-ați trimis să vă țin locul, oricum un raport complet o să vi-l trimit pe email.
- Mulțumesc Lili, Andy....
- Nu știe nimic doamnă, aveți încredere în mine.
- Mulțumesc din nou Lili, voi lipsi cel puțin 2 zile de la birou așa că nu vreau să fiu deranjată.
- Am înțeles, o zi bună.
- Mulțumesc la fel.
Cu pași leneși intră în baie se dezbracă însă nu intra in duș, își trase un halat de baie și se urca in pat, copilul cerea odihnă, copilul ei și a lui Dylan, un copil făcut din dragoste pură, pe pernă udă de lacrimi într-un final aceasta dormi.

*******

Dylan ieși la fel trist din hotelul in care făcuse pentru ultima dată dragoste cu iubire vieții lui, ținea în mana eșarfă care îi căzu în grabă ei de a pleca , de a ieși din cameră, de a se îndepărta de el.
O înfășură pe până și o mirosea , parfumul ei dulce mări dorul din sufletul lui , un dor pe care trebuia din nou să-l poarte.
Urcă în mașină și porni spre casa Rebeccai, nu era drept să se folosească de ea și nici nu o va face, Rebecca era un înger păzitor pentru el nici decum o unealtă în războiul lui cu Carolyn, avea să-i spună adevărul.
Ușa i-a fost deschisă de menajera in vârstă care îl conduse în salon acolo unde Rebecca tocmai lua micul dejun.
- Dylan, Dumnezeule arăți răvășit, ce s-a întâmplat? Și de data aceasta vreau adevărul, se ridică speriată de pe scaunul ei și veni înaintea lui.
Dylan îi zâmbi trist , o lua de mână și se așeză împreună pe canapeaua mari din piele care trona mandra în marele salon.
- Îți voi spune tot adevărul, sper doar sa nu mă judeci , și vreau să mă ierți pentru că te-am mințit, îi vorbi fără să o privească în ochi.
- Tu te joci inima mea, spune-mi odată.
- Știi că ți-am vorbit de iubirea mea neîmplinită și.....
- Da, ai regasit-o?îl întrebă tristă.
- Este aceași iubire pe care prietena ta Carolyn o căuta.
- Poftim? își trase mâna dintre mâinile lui și se ridică în picioare,începând să se plimbe .
-  Îmi pare rău....nu meritai așa ceva, tu și fost bună cu mine și...promit că îți voi returna până la ultimul bănuț tot ce tu...
- Nici să nu îndrăznești, se așeză din nou lângă el, nu aștept nimic înapoi , lasă asta acum, nu pot sa cred și Olivia nu mi-a spus nimic.
- Astăzi îmi voi da demisia din casă lor, ea nu vrea să divorțeze, eu nu o pot obliga să ...
- Voi aseară ați fost împreună?
- Da.... ne-am luat adio.
- Dylan nu-mi vine sa crezi tot ce tu îmi spui.....
- Eu voi pleca, mă voi întoarce în Londra, deși sunt convins că ceva putred se întâmplă, nu vreau să mă amestec în viața ei dacă ea nu vrea acest lucru.
- Sper că ne vei ierta pe amândoi pentru că ți-am ascuns acest lucru, se ridică de pe canapea, sper că vei dori sa rămânem amici, îi întinse mâna.
Rebecca privi mâna întinsă spre ea , apoi îl privi pe el, era trist, plâns, nedormit, nefericit și totuși își dorea să îl păstreze lângă ea, voia să fie fericita puținul timp pe care îl mai avea de trăit.
- Dylan vreau să îți vorbesc, îi îndemnă să se așeze din nou lângă ea, este mai mult decât evident de faptul că nu îmi ești deloc indiferent, m-am îndrăgostit de tine fara să știu că ești iubirea neîmplinită a celei mai bune prietene din copilărie, în mod normal ar trebui să renunț sa mai visez la tine , dar de această dată voi fi egoistă.
- Nu înțeleg...
- Vei înțelege în data, îmi doresc să am alături un bărbat că tine, îmi doresc să te am pe tine, nici mie nu-mi place Andy si eu cred că ceva putred se întâmplă acolo, însă ea nu vrea sa fie ajutată deloc.
- Tot nu înțeleg....o privi cu îndoială Dylan.
- Că să îl poți doborâ pe Andy Martin trebuie sa fii puternic financiar, să deții un nume important , un loc în societate  , îți ofer toate aceste lucruri dacă accepți sa te căsătorești cu mine.
- Rebecca...
- Încă nu am terminat îi făcu semn cu mâna.......vreau să îmi promiți că nu mă vei privi cu milă, de fapt căsătoria noastră nu v-a dura mai mult de 6-8 luni, cel mult un an, sunt bolnavă Dylan , cancerul se extinde în corpul meu cu rapiditate, și vreau să-mi trăiesc ultime clipe alături de bărbatul pe care îl iubesc.
- Tu glumești nu-i așa? o întrebă Dylan zâmbind trist.
- Mi-aș dori  te mint dar...ieri am fost la control și doctorii mi-au recomandat să mă bucur de viața, cu lacrimi in ochi Rebecca încercă să fie zâmbitoare, optimistă și culmea să-l încurajeze și pe Dylan care o privea că și cum ar fi o stafie.
- Nu meriti asta, ai un suflet bun și lumea are nevoie de tine aici pe pământ, se așeză Dylan în genunchi în fata ei.
- Dumnezeu m-a ales sa plec mai devreme de aceea vreau să cunosc dragostea alături de tine.
- Când îți dorești să ne căsătorim? o întrebă Dylan în timp ce-i mângâie obrazul.
- Asta înseamnă că accepți? îl întrebă bucuroasă.
- Da, Rebecca accept să mă însor cu tine .
- Te iubesc Dylan, se apropie de buzele lui însă nu-l sărută până nu îl privi în ochi și îi ceru acordul.