Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 28

- Deci? Ce vânt te aduce aici ? Și se când sunteți voi prietene? întrebă Andy după ce se așeză comod pe canapea picior peste picior.
- Să înțeleg că te deranjează acest lucru, dragul meu soț? îl întrebă Carolyn destul de calmă.
- Deloc, din contră îmi place că îți ocupi cumva timpul.
- Eu ... plec , se ridică Lili și își așeză paharul pe măsuța din fața canapelei .
- Ați fost la shopping? întrebă Andy făcând semn cu degetul spre sacoșa de lângă el.
- Nu, am fost acasă la Jackson, voiam să mă conving dacă într-adevăr scoate lucrurile Rebeccai la licitație.
- Ai fost acasă la Jackson? sări în picioare Andy nervos.
- Da cu Lili, făcu semn spre ea.
- Aham și? se mai domoli.
- Deci nu-mi vine să cred, cât de josnic , cum poate face așa ceva , sigur prietena mea se răsucește în mormânt, vorbi în silă Carolyn.
Andy își schimbă imediat starea din nervozitate în bună dispoziție, văzându-si soția revoltată.
- Ei vezi soțioara mea cu cine ți-o trageai? Un coate goale care acum vrea sa facă bani din orice .
Carolyn își înfrâna dorința de a-i trage o palmă lui Andy dar se mulțumi doar să își strângă degetele pe paharul de vin pe care încă îl avea în mână.
- Da, ai dreptate, intră în jocul lui, cine știe ce se alegea cu mine dacă rămâneam cu el.
- Deci sunt un salvator și merit și eu câteva clipe în compania ta? se apropie de ea și o ridică de pe canapea, punându-i o mână pe talie.
Carolyn începu să tremure, se uită spre Lili cerându-i ajutor din privi .
- Domnule Martin, astăzi mai veniți la birou? îl întrebă Lili.
- De ce am ceva special de semnat? o întrebă râzând.
- A ... voiam doar să vă întreb dacă îmi pot lua astăzi liber, am stabilit cu doamna Martin să mergem într-un loc de joacă cu cei mici.
- Cei mici? își ridică o sprânceană.
- Da, eu cu fiul meu și doamna cu cea mică .
- A! Da chiar tu ai un fiu, am uitat.
- Ne vedem la ora 4 așa cum am stabilit, se îndepărta Carolyn de Andy, deși ieșirea era inventată , de ce să nu iasă puțin, poate cu ocazia asta îl poate vedea din nou pe Dylan măcar pentru câteva clipe.
- Atunci așa rămâne, o zi bună să aveți, Lili se răsuci pe călcâie și plecă.
- Eu merg să fac un dus și să mă pregătesc, ieși rapid din cameră Carolyn, prezenta lui Andy o scârbea .
Andy rămase singur în salon privind pierdut în urma soției lui, luă paharul ei de vin și bău din el, cu degetul mare trecu peste urma de ruj lăsată de buzele ei și oftă.
Se simțea satul de toate, avea nevoie de afecțiune, de vorbe frumoase deși nu era demn de ele.
La scurt timp auzi câteva scâncete , convins că soția lui face duș și nu o aude, urcă .
Intrând în dormitor i se adeveri cele gândite, Carolyn era în duș iar cea mică în pătuț, cu zâmbetul pe buze se apropie de patut și o luă în brațe.
- Ești o mică gălăgioasă, știi asta? Mirosi atât de frumos, își apropie nasul de chipul fetiței iar aceasta își întinse mânuțele spre fața lui.
- Chiar dacă nu ești sânge din sângele meu, tu mă poți ajuta să devin un om bun, văzând că cea mică începu să îi zâmbească și să gângurească, se așeză pe fotoliu cu ea în brațe și continuă să îi vorbească.
- În curând vom deveni o familie adevărată, o voi face pe mama ta să se îndrăgostească de mine, eu o iubesc foarte mult dar niciodată nu am știut cum să-i arăt acest lucru, și te voi creste la fel cum și tatăl meu m-a crescut pe mine deși nu sunt fiul lui, se pare că istoria se repetă.
În scurt timp fetiță adormi liniștită în brațele lui iar el se simțea extraordinar, căldură emanata de micuțul și fragilul trup pe care îl strângea la piept îi dezgheța inima, iar ochii lui se umplu de lacrimi.
Carolyn înlemni când ieși din baie și îl văzu, era șocată dar nu știa dacă de cele auzite sau de faptul că el o ținea în brațe pe fiica ei și avea lacrimi în ochi.
Andy îi simți prezența și rușinat de starea lui își șterse lacrimile cu rapiditate și o așeză cu grijă în pătuț pe cea mică.
- Eu ... îmi pare rău ... îi vorbi Andy fără să se întoarcă cu fața la ea, nu voia să-l vadă în starea asta , plângea și mi-am dat seama că nu o auzi așa că am ...
Carolyn se lasă condusă de un impuls se apropie de el și îl apucă de mână , surprins își privi mai întâi mâna apoi pe ea.
- Vino , îl îndemnă și se așeză împreună pe marginea patului
- Carolyn eu ...
- Andy , de ce nu mi-ai spus?
- Ai auzit deci...
- Da, îmi pare rău, cum este posibil?
- La vârstă de 17 ani, am avut un accident de mașină și aveam nevoie de sânge ... dedu restul, îi zâmbi scurt.
- Tatăl tău știa că nu ești fiul său?
- Da, tata nu a putut avea niciodată copii și când a cunoscut-o pe mama, ea era deja însărcinată cu mine.
- Și cine este tatăl tău? Îl cunoști?
- L-am cunoscut, timp de 2 ani i-am fost alături aproape zilnic, a murit ...
Andy era sincer , Carolyn îi simțea durerea, deși era un criminal și un om foarte rău, la începutul relației lor acesta chiar era iubitul perfect asta până când a început să se lase condus de orgoliu, setea de putere și bani.
- Îl cunosc pe tatăl tău?
- Pe el nu... dar pe fratele meu da.
- Ce vrei să spui? îl întrebă Carolyn mirată.
- Dylan Jackson este fratele meu.