Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 7

Cei doi se priveau fix fără să clipească, fără să respire, Dylan își strânse pumni, era singurul lucru pe care îl putea face.
- Olivia ești bine ? o întrebă Andy.
- Da ....sunt bine doar că nu m-am odihnit suficient..... cred, își duse mâna la piept vorbi fără să își mute privire nici un milimetru de la cel care stătea în fața ei și căruia îi sângera inima.
- Ți-am spus că muncești prea mult, avem nevoie neapărat de o vacanță, astaxi voi merge și eu împreună cu voi , îmi va aduce Felix mașina la birou mai târziu.
În tot acest timp Dylan lăsă capul în pământ asemenea unui om umil care își aștepta sentința.
- Dylan mergi și pregătește mașina venim și noi imediat, îi spuse Andy.
Acesta aprobă din cap și ieși în viteză daca ar fi deschis gura oricum nu putea pronunța nici un cuvânt și dacă ar fi făcut-o l-ar fi bușit plânsul.
Ieșind din casa se îndreptă spre limuzina de lux parcata , ar fi vrut sa plângă macar o lacrimă sa verse pentru a se putea elibera de presiunea din piept dar lângă el veni Felix.
- Dylan uite ce am pentru tine, îi întinse o cutie.
- Ce este? o luă cu mâinile încă tremurând.
- Un GPS, având în vedere că ești nou și nu cunoști îți va fi de mare ajutor.
- Îți mulțumesc din suflet , chiar îmi va fi de mare ajutor.
Dylan îl scoase din cutie și îl porni, bagă coordonatele și îl lasă pe bord.
- A și încă ceva, i se adresă Felix.
- Despre ce este vorba? îl întrebă Dylan în timp ce își făcea de treabă bună GPS-ul.
- Vezi că între șofer și pasagerii din spate există un geam mat, după ce ieși pe poartă îl ridici, de ce mai multe ori doamna nu vrea să fie deranjată.
- Am înțeles, și geamul este mat?vrei sa spui că nu se vede dintr-o parte în alta?
- Nu se vede nimic, a și încă ceva după ce oprești mașina, cobori tu primul și îi deschizi doamnei.
Cu ochii în lacrimi acesta aprobă și se urca în mașină, în casă Carolyn se învârtea în jurul lui Andy și nu îndrăznea să-l întrebe cum naiba a ajuns Dylan să muncească pentru ea.
- Ești gata Olivia? nu vreau sa întârzii, îl auzi strigând pe Andy de pe hol.
- Andy cine este băiatul ăsta?
- Nu știu, nu l-aș fi angajat având în vedere că nu cunoaște new Yorkul dar Rebecca mi l-a recomandat, de ce nu-ți place de el? Ți se pare dubios? M-am interesat și este curat nu are cazier este curat.
- Te-ai interesat? îl întrebă șocată.
- Bineînțeles, doar trebuie să știu cine sta alături de soția mea.
- De parca ți-ar pasă....acum hai sa nu mai jucam teatru că nu este nimeni în jurul nostru, îl privi încruntată spre deosebire de Andy care îi zâmbi arogant, te aștept în mașină, își luă mapa și ieși înaintea lui.
Lui Dylan îi îngheță sângele în vene când o văzut că se apropie , în mod normal ar fi trebuit să îi deschidă ușa dar se arată preocupat de GPS că nu se clinti.
- Ști unde trebuie sa ajungi da? îl întrebă Andy după ce se instala în mașină împreună cu soția lui.
- Da, domnule reuși să rostească.
După ce ieși de pe proprietate, Dylan ridică geamul se simți răvășit, epuizat, terminat, el alergase după o femeie căsătorită? își repetă în minte, curând lacrimile se încăpățâna să mai rămână în ochi așa că o luă la vale pe obrajii proaspăt rași , din când în când și le mai ștergea cu mânecă sacoului.
Când GPS-ul îl anunță că a ajuns la destinație, Dylan coborâ și îi deschise portiera privea fix în fața la ce nici el nu știa, nu putea să o privească, nu putea.
Cu gesturi  grele și încete Carolyn coborâ și murmură un mulțumesc la care Dylan nu răspunse însă își îndreptă atenția spre Andy care începu să-i vorbească.
- Dylan până la ora 4 nu mai este nevoie de tine, în mod normal ești liber, în caz de este necesară o deplasare dintr-un punct în altul te vom apela, de fapt te va suna Olivia, pentru că ești șoferul ei, te poți îndreptă spre casa sau te poți plimba pentru a cunoaște orașul, în tot acest timp cât îi vorbi Andy se apropie de Carolyn și îi puse o mână pe talie. Carolyn îl privea tristă ar fi vrut sa țipe în gura mare că .......de fapt nici nu avea ce să-i spună, nu mai avea pic de credibilitate în fața lui.
După un ultim salut aceștia urca scările clădiri unde aveau birourile.
Dylan se rezemă de mașină și îi privea cum se îndepărtează și cum Carolyn se întorcea din când în când și îl privea cu ochii în lacrimi.
Telefonul îi sună în buzunar, îl scoase și îi răspunse rapid Rebeccai.
- Bună, zimi ce faci? il întrebă aceasta.
- Bună Rebecca, eu a....sunt bine tocmai am aflat că sunt liber până la ora 4 și...
- Perfect ne întâlnim la cafeneaua din centru, și eu am o mică pauză și vreau să mi-o petrec cu tine.
- Sigur de ce nu? Dă-mi adresa cafenelei, să o introduc în GPS.
10 minute mai târziu Dylan intră în cafenea și se îndreptă spre masa unde îl aștepta Rebecca .
- Mă aștepți de mult? se aplecă și îi sărută de mult.
- Tu să-mi spui, îi făcu semn spre ceașcă din fața lui, ți-am comandat-o de când am venit daca este rece înseamnă că te aștept de mult, îi îndemna să guste din ceașcă.
Dylan duse ceașcă la gura iar cafeaua nu era rece nu era nici fierbinte , ci caldă semn că nu se lăsase mult așteptat.
- Și cum ți se par cei doi, de Olivia și Andy vorbesc.
Dylan înghiți în sec ce ar putea să-i spună că lucrează că șofer pentru cea pe care o iubea că pe ochii din cap?
- Sunt.....ok, duse din nou ceașcă la gură.
- Andy poate fi mai ciudat care odată, dar Olivia să știi că este în regulă.
- Mda, am observat bolborosi Dylan.
- Hei tu ai ceva despre ce este vorba?, îi acoperi mana cu mana sa.
Dylan privi acest gest și îl acceptă
- Orașul este cel care mă intimidează , chiar daca GPS-ul mă ghidează tot am impresia că mă pierd, minți.
- Dylan dacă nu-ți dorești acest loc de muncă, crezi că nu ți se potrivește caut la mine la firma altceva.
- Mulțumesc Rebecca, mă voi gândi la propunerea ta.
După întâlnirea cu Rebecca, Dylan începu să cutreiere străzile, era un oraș excepțional, captivant dar acum nu-i stătea gândul la el , ci la discuția inevitabilă pe care urma să o poarte cu Carolyn.
Când ceasul arata 15:45 Dylan întoarse mașină și porni spre clădirea unde aveau birourile cei doi.
Chiar atunci când parcă mașina Andy plecă singur cu mașina lui, Carolyn era pe scări cu servieta în mână și îl privea , Dylan rămase în mașină și aștepta să urce , privea fix în fața și își încordă maxilarul, deși Carolyn păstra tăcerea atunci când se urcase în mașină se simțea încordarea care ajunsese la cote maxime.