Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 5

Carolyn nu avea nici un chef de petrecerea organizată de prietenele ei , ce avea de sărbătorit ? Că a doua zi urma să se căsătorească cu un bărbat pe care nu îl iubea, făcea asta pentru tatăl ei , îl iubea mult prea mult , știa că ea este singura lui alinare.
Pentru petrecerea din această seară îmbracă o rochie neagră, tristă, așa cum era și sufletul ei, înainte de a coborâ se apropie de raftul plin de cărțile cu coperta galbenă și își trecu degetele peste ele, dacă i-ar fi găsit numărul.... și-ar fi dorit să-i mai audă odată vocea dulce și suavă, dar poate că el a uitat-o deja și acum are pe cineva cu care își împarte nopțile și visele.
Gălăgia care se auzea de la parter anunță venirea prietenelor, așa că își luă geanta pe umăr și ieși în grabă din camera sa.
- I-a te uita pe cine avem noi aici, o întâmpină prietena ei din copilărie Rebecca cu care avea o relație minunată.
- Bună fetelor, le făcu semn cu mâna.
- Olivia de ce ți-ai luat rochia asta , te pregătești cumva să mergi la înmormântare? o certă una dintre cele prezente.
De ce Olivia? Pentru că numele ei întreg era Olivia Carolyn Warren , Carolyn era numele mamei sale iar după moartea ei aceasta se hotărâ să-l folosească, chiar dacă prietenele ei tot Olivia o striga.
- Ce are rochia mea este foarte frumoasă și foarte scumpă după cum bine știți.
- Știm asta dar nu .........bine lasă uite ce ți-am luat, îi înmână Rebecca o cutie frumos împachetată.
Curioasă Carolyn desfăcu rapid ambalajul , în cutie se afla o pamblică pe care scria " Mâine mă mărit"  și o coroniță de care era legat un mic volan .
- Doar nu credeți că....le privi speriată.
- Ba da le vei purta, o contrazise  imediat fetele care o înconjură.
- Ei așa mai merge, ai ieșit din zona Morticia, o admiră, acum hai că limuzina ne așteaptă.
În limuzina fetele și-au făcut încălzirea cu șampanie scumpă, totul era organizat special pentru ea, până și separeul în care fetele se instalase avea atârnate benere pe care scria " Casă de piatră" .
Carolyn nu voia să le strice buna dispoziție așa că începu să le țină companie la fiecare shot , de fapt cred că le pierduse numărul, se simțea moale, tristețea din sufletul ei dispăru , râdea, dansa , țipa , acum chiar și numărul striptease i se păru reușit și ceru un bis.
Tocmai se așezase pe canapea când simți telefonul vibrând în geantă, cu două mâini stângi reuși cu greu să găsească telefonul, privirea îi era tulbure chiar dacă clipea întruna tot nu-și dădea seama cine o apela așa că răspunse și se retrase în toaletă.
- Alo? răspunse imediat.
Deși se concentra să audă urechile începu să-i vâjâie, așa că își mută telefonul la cealaltă ureche.
- Alo? spuse din nou
- Ca.... Carolyn? își auzi numele abia șoptit.
Aburii alcoolului dispăru ca prin minune, acum era mai lucidă ca niciodată, cel de la capătul firului era el, în sfârșit se întâmplă.
- Dylan, sopti cu teamă, tu ești ?
- Da, eu sunt ...știi de fapt îmi pare rău de oră știu că nu este una decentă, îmi era frică că te voi trezi dar văd că nici tu nu dormi acum ,îl ascultă fără să respire, trebuia să se convingă că este adevărat și că nu visează.
- Dylan chiar tu ești?îl întrebă din nou.
- Da, abia am reușit să fac rost de joc de fapt nu eu am făcut ci un prieten tocmai mi l-a dat, ce faci ești bine?
- Da....sunt bine..... nu-mi vine să cred că te aud , de fapt îmi pierdusem orice speranță.
- Eu nu, rosti rapid Dylan, mi-e atât de dor de tine Carolyn știu că sună prostesc dar ăsta este adevăratul.
Ar fi vrut să strige că și ei îi este dor de el și că inima ei a rămas în pieptul lui dar prietenele ei tocmai intră în toaletă și o luă pe sus.
- Hai gata fără telefon, îi luă Rebecca telefonul și i-l închise, nu poate Andy nici să respire dacă nu știe ce faci, sunteți culmea.
- Rebecca te rog dă-mi telefonul, trebuie să....
- Telefonul se confiscă, așa că hai înăuntru în club, mai avem puțin timp la dispoziție și destul alcool de turnat pe gât.
În club mai petrecu încă 2 ore, timp în care gândul ei era la Dylan, nu reușea să-și revină din starea euforică în care intrase, o găsise în sfârșit o găsise.
Cu greu Carolyn încercă să își deschidă  ochii, pleoapele îi atârnau  greu, capul îi plesnea, avea stare de vomă, pe scurt era mahmură.
Încearcă să își de-a seama cum naiba a ajuns acasă, în camera ei , având în vedere că nu-și mai amintea nimic.
- Dylan........sări din pat și își caută telefonul disperată în geantă, dar acesta lipsea cu desăvârșire, devastă întreaga camera , îl caută până și sub pat și în dulăpiorul de la baie dar acesta nu era.
- Oare l-am pierdut aseară în club? își frecă tamplele încercând să-si amintească .
- Bună dimineața domnișoară, intră menajera zâmbitoare în camera ei.
- Neata, Selly știi cumva unde îmi este telefonul?
- Nu, l-ați pierdut? o întrebă cu ochii măriți.
Selly era de vârsta ei , o fire nebunatică și dezinhibată, o invidia mereu pentru libertatea ei , era puțin cam băgăcioasă ce-i drept câte odată o enerva acest lucru, în schimb doar ei și Rebeccai îi povesti despre Dylan.
- Dacă nu-l găsesc îți dai seama că l-am pierdut , își ridică mâinile în aer nervoasă.
- Eu de fapt am venit să vă anunț că echipa de stiliști tocmai a sosit și vă așteaptă în birou pentru a începe pregătirile.
Carolyn o privi tristă, ar fi vrut să strige În gura mare că nu vrea să se căsătorească , că nu Andy era bărbatul lângă care va îmbătrâni, dar cu ce folos oricum nimeni nu o va auzi, așa că își trase halatul alb de mătase și cobyora în birou.
Rochia albă din dantelă franțuzească cu mâneci și mulată îi scotea trupul perfect în evidență, cocul lejer formele fine ale feței iar machiajul ochii negri.
Când tatăl ei intră în birou o găsi stând în fața oglinzii cu ochii în lacrimi.
- Draga mea ești divină, îi ridică mâna și o îndemnă să facă o piruetă.
- Mulțumesc tată și tu ești foarte chipeș, îi sărută obrazul.
- Hai să mergem până nu încep să plâng , îi luă mâna și io așeză peste brațul lui.
Așa intra în capela din curtea casei , însoțită de vocile îngerești ale copiilor Carolyn împărțea zâmbete în stânga și dreapta, zâmbete care nu veneau din suflet.
- Ești foarte frumoasă, o complimentă Andy când ajunse în dreptul lui.
- Mulțumesc și tu arăți bine, îi întoarse complimentul apoi își îndreptă atenția spre cel care avea să-i anunțe că libertatea ei se duse dracului.
- Olivia Carolyn Warren îl iei în căsătorie pe Andy Martin?
Carolyn pentru a răspunde la această întrebare își întoarse capul și își privi tatăl care avea ochii în lacrimi, pentru tine tată, își spuse în gând înainte de a-și da acordul.
- Andy Martin o iei în căsătorie pe Olivia Carolyn Warren?
- Da, răsună răspunsul lui Andy în micuța capelă.
- Vă declar căsătoriți, puteți sărută mireasa.
Andy își apropie buzele de ale ei și îi depuse un sărut cast, acesta mereu preciză că gesturile de tandrețe trebuie făcute în intimitate nu în public , lucru care o bucură nespus pe Carolyn.

**********
Știu, știu că nu este un capitol strălucit și îmi pare rău 😑, promit că mă voi revanșa.