Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 27

- Amir, îi rosti numele Dylan cu ușurare.
- Nu-mi spune că ea este fiica ta? se apropie de cei doi și privește cu admirație fetița.
- Nu-i așa că seamănă cu mine? îl întrebă Dylan cu mândrie.
- Dacă seamănă? Ha ! Sunteți identici, felicitări, un copil foarte reușit.
- Amir mă bucur enorm că ai reușit să ajungi.
Dylan o așeză pe micuța Rebecca în coșuleț dar se pare că ora mesei se apropia iar cea mică își striga mama , lucru care îl făcu pe Dylan să se panicheze.
- Stai liniștit prietene, îi este doar foame, încercă să-l liniștească Amir asezandu-i o mână pe umăr, bănuiesc că mama ei este undeva prin apropiere , începu să o caute pe Carolyn din priviri.
- Da, este la bucătărie cu mama , cred ... ești sigur că îi este doar foame? îl întrebă speriat.
- Sigur, vei vedea că imediat ce această cântăreață își va primi porția se va liniști, o apucă de mânuță zâmbind.
Imediat în salon intră Carolyn alarmată de plânsul fetiței.
- Tu trebuie să fii Carolyn! i se adresă Amir.
- Da ...aprobă ușor panicată aceasta, dumneavoastră sunteți?
- Amir Bin al Saud, îi întinse mâna.
Când îi auzi numele Carolyn respiră zgomotos , o mână și-o duse la piept pentru a-și liniști inima și o mână i-o întinse lui Amir.
- Olivia Carolyn Martin, îmi pare bine de cunoștință, drept să spun îmi doream tare mult să te cunosc pe tine și pe soția ta, Rebecca mi-a vorbit foarte mult despre voi, aveți o poveste de dragoste wow.
- Mulțumesc, și eu te cunosc din reviste și din cele povestite de domnul aici de față, făcu semn spre Dylan care o luă din nou în brațe pe cea mică încercând să o liniștească.
- Cred că îi este foame, se apropie Carolyn de Dylan și își întinse brațele spre cea mică.
Dylan își privi prietenul și citi în ochii lui ceva de genul : "ți-am spus eu" și îi zâmbi.
- Vă rog să mă scuzați dar trebuie să plec , am stat destul de mult și ...
- Când putem să ne mai vedem? o întrebă rapid Dylan.
- Nu știu , dar curând, sper.
Carolyn știa că Amir este de încredere așa că se ridică pe vârfuri deși o avea în brațe pe cea mică și îi sărută buzele.
Cum era de așteptat Dylan nu se mulțumi cu puțin așa că își desfăcu brațele și le cuprinse pe cele două în timp ce își adâncea sărutul până când micuța Rebecca începu din nou să plângă.
- Acum chiar trebuie să plec, Amir mi-a făcut plăcere să te cunosc și sper să îți cunosc și soția într-un viitor apropiat.
- Asta mai mult ca sigur , se apropie de cei doi Amir cu mâinile în buzunar , pentru că vrem să fim nașii următorului vostru copil.
Carolyn se înroși și preferă să îi ocolească privirea, la acest lucru nu ar fi îndrăznit să viseze niciodată, viitorul ei era incert, singurul lucru adevărat era iubirea ei pentru Dylan.
- Eu ... plec ... se aplecă și o așeză pe cea mică în coșuleț .
- Să te conduc  iubito.
- Nu este nevoie, ne vedem ... mulțumesc pentru rochie, o zi bună , îi salută pe cei doi bărbați și iese în grabă din casă.
- Să înțeleg că lucrurile merg destul de bine, deși mă îndoiam ce-i drept, începu să-i vorbească Amir în timp ce se așeză pe canapea.
- Viața este imprevizibilă, ce vrei să bei?îl întrebă Dylan apropiindu-se de bar.
- Un coniac, mulțumesc .
- Când ai ajuns?
- Acum 2 ore , m-am instalat la hotel și am venit la tine.
- De ce ? Puteai să stai în camera de oaspeți.
- Nu-i nevoie, îmi este mai bine la hotel , își întinse mâna și luă paharul cu coniac.
- Ești în regulă Amir? îl întrebă Dylan.
- Da ... nu știu ... cred ... de fapt nu sunt deloc în regulă, oftă,  Eva după cum știi și tu se află pe ultima sută de metrii și nu-mi place să o las singură dar nici pe tine nu puteam, deși mi-aș dori să fiu prezent în ziua alegerilor, nu am cum .
- Amir niciodată nu te voi putea răsplăti pentru tot ce ai făcut pentru mine, ești mai mult decât un frate, câte odată simt că ești tatăl care mi-a lipsit.
- Nu ai de ce să-mi mulțumești , Rebecca a fost ca o sora pentru mine , dar să nu ne întristăm știu sigur că ea nu își dorea asta așa că eu propun să trecem la treabă, am adus documentele care îți lipseau, îi făcu semn spre servieta neagră și își întinse paharul pentru a ciocni.

Ajunsă acasă Carolyn respiră liniștită, mașina lui Andy nu era , asta însemna că el nu era acasă, coborâ din mașină o luă și pe cea mică și intră în casă râzând .
Deși credea că își va petrece următoarele momente alături de fiica sa se înșela, în salon o aștepta nimeni alta decât Lili.
- Doamna Martin, se ridică Lili în picioare imediat ce o văzu.
Carolyn ar fi vrut să o alunge și să o certe însă nu o făcu, de ce? Pentru că în acel moment se simțea liniștită și ceva îi spunea că Lili nu reprezintă nici un pericol în relația ei cu Dylan.
- Stai aici, îi făcu semn Carolyn , revin mă duc să o las pe Rebecca cu menajera .
Deși nu obișnuia să facă asta Carolyn o puse pe cea mică în brațele menajerei și ieși din cameră ei coborând în salon unde o găsi pe Lili agitată.
- Ce vrei să bei Lili? o întrebă Carolyn.
- Eu ... nimic.
- Vin alb sau roșu? o întrebă în continuare.
- A ... roșu ... cred.
- Atunci roșu să fie , îi zâmbi Carolyn și turnă în două pahare cu picior vin.
- Ai ceva să îmi spui? o întrebă în timp ce îi întinde paharul și se așeză lângă ea.
- Eu ... eu nu am nimic cu Dylan vă rog să mă credeți, îl cunosc de când era șoferul dumneavoastră, se opri pentru a gusta din vin pentru că gâtul ei era foarte uscat.
- Continuă te rog, o îndemnă Carolyn părând indiferentă.
- Când Dylan s-a întors în New York, m-a căutat și m-a convins să îl ajut.
- Aham, să-l ajuți, de ce tocmai tu?
- Pentru că sunt singura care deține informații despre lucrurile murdare pe care soțul dumneavoastră le-a făcut.
- Aham! Te referi cumva la lucrurile murdare făcute împreună cu tine, pe birou , pe canapea, în lift, ba chiar te-am văzut odată sub birou stând în genunchi , nu știu dacă îți aduci aminte , în acea dimineață ți-am admirat pantofii, la două ore am intrat în biroul lui Andy pt ai lăsa un dosar și culmea o domnișoară stătea în genunchi sub biroul lui, nu mi-a păsat niciodată ce face el dar ți-am recunoscut pantofii .
- Vreau să mă iertați, începu Lili să plângă, dar am fost nevoită, mă amenința că mă va concedia dacă nu ...
- Știu draga mea, o luă de mână , la început am crezut că ești îndrăgostită de el, apoi că îți face să faci sex cu el, dar se pare că adevărul era altul .
- Am un copil de crescut, nu am pe nimeni.
- Îmi pare rău , mă bucur că Dylan a avut încredere în tine, știu că te va proteja pe tine și pe fiul tău.
- Da , nici nu știți cât de mult mă liniștește acest lucru.
- Prietene? îi întinde mâna zâmbind Carolyn .
- Prietene, Lili îi ignoră mâna întinsă și o luă în brațe .
- Și nici o întâlnire nimic? O aventură ceva?
Având în vedere că acum Carolyn se liniști sufletește și își câștigaseră o prietenă acum profită de acest lucru, de fapt ducea dorul unei discuție între fete.
- E stresant să te duci la întâlniri, începu Lili să se desprindă, trebuie în totdeauna să te gândești dacă ești bine îmbrăcată, dacă are rost să mă epilez? Cine plătește nota? Toate pt cineva cu care este posibil să nu te mai întâlnești.
- Mă făci să râd Lili zău.
- Păi nu-i așa? Nici nu știi la sfârșitul întâlniri ce impresie și-a făcut, și tu rămâi cu întrebarea : Oare o să mă mai sune?
- Dar ai putea să îl suni tu .
- Asta dacă nu îți dă un număr fals, începuse să râdă.
- Și dacă a doua zi ți-ar trimite un buchet mare de trandafiri roșii? A??
- Nu-mi plac trandafirii, răspunse scurt Lili.
- Cum adică nu-ți plac? Toate femeile sunt disperate după trandafiri.
- Nu și eu ... știi tata a plecat când eram mică , mama era la serviciu și el a plecat spunându-mi că se duce să îi cumpere mamei un buchet de trandafiri ... probabil din această cauză nu mi-au plăcut niciodată.
- Îmi pare rău.
- Asta e, mie nu-mi mai pare , așa a fost mai bine, nu ne iubea suficient.
- M-am cam săturat să caut persoana potrivită doar bazandu-ma pe compatibilitate, vreau puțină pasiune, mister, atracție .
- Hmmm ... Lili asta se numește chimie .
- Dacă nu este cu formule și simboluri, e ok , începu să râdă.
- Simbolurile se folosesc doar în pat Lili, îi făcu din ochi.
- Atunci abia aștept să rezolv cât mai repede o problemă , dar totuși chimia nu înseamnă și iubire.
- Da, aici dreptate.
- Iubirea nu plătește și facturi, strâmbă din nas.
- Asta așa este dar dacă amândoi veți simți același lucru , dacă amândoi veți avea același țel de atins, de ce nu??
Lili rămase cu răspunsul în aer pentru că cineva tocmai își făcea marea intrare.
- Oooo, dar ce onoare să vă avem printre noi domnișoară Hall.
Andy le privi pe cele două femei care stăteau pe canapea și îl priveau cu frică, lucru care îl făcu să se umfle în pene.