Unde să te caut dacă nu stiu cine ești?

Capitolul 24

La vederea lui Andy Carolyn se pierduse cu firea și începu să tremure și să plângă, Dylan însă pentru a salva întreaga situație , se întoarse spre Andy îi zâmbi și îi întinse mâna.
- Bună ziua domnule Martin.
Andy îi privea în continuare pe cei doi cu furie, ar fi vrut să îi strângă de gât pe amândoi chiar în fața pătuțului.
- Adevărul este că nu mă așteptam la această primire atât de rece din partea dumneavoastră însă vreau să vă cer scuze pentru că am îndrăznit să intru aici, își retrase Dylan mâna pe care o ținea oricum întinsă degeaba, am profitat de această întâlnire și i-am adus doamnei Martin ceva din partea soției mele, își îndreptă din nou privirea spre Carolyn care stătea împietrită și îi privea.
- Ce sunt alea? se apropie Andy și mai că i le smulse din mână însă Dylan se opuse.
- Nu cred că vrei să citești chestii lacrimogene și plictisitoare, îi zâmbi scurt apoi i le înmână lui Carolyn.
- Aici ai dreptate ele săracele, făcu semn spre Carolyn, ar începe să plângă și în fața unui perete gol, făcu o glumă fără amuzament, Andy care se apropie de Carolyn și îi puse mâna pe talia ei, pentru a-și arăta drepturile.
- Felicitări pentru îngeraș, domnule Martin ... îți seamănă perfect, se trezi vorbind Dylan.
Pentru câteva clipe Andy îl privi suspicios dar apoi își dăduse seama că acesta nu știa adevărul despre mucoasă așa că primii cu mândrie acel compliment care oricum nu-i aparținea.
- Nu-i așa că este superbă? se apropie de pătuț și spre disperarea lui Carolyn o luă în brațe pe cea mică.
- Andy, te rog, Rebecca doarme nu vreau să o trezești, te rog să o lași înapoi în pătuț, se repezi Carolyn, domnul Jackson nu este interesat de bebeluși, îi găsește gălăgioși, îi șopti Carolyn iar Andy începu să râdă în hohote.
- Cam are dreptate soțioara mea ăștia mici sunt atât de obositori câteodată, o lasă pe cea mică în pătuț.
Dylan îi privea și simțea cum furia lui creștea cu fiecare respirație .
- Nu trebuie neglijată viața de familie domnule Jackson, îi vorbi Andy, vă invit în biroul meu până când masa ...
- Vom sări peste prânz, nu îmi este foame voi accepta doar un pahar de whisky.
- Sigur, vă rog să mă urmați, îi făcu semn Andy spre ușă, ar fi vrut să-l omoare, să-l pună într-un sac și să-l arunce într-o prăpastie însă depindea de el , așa că trebuia să se comporte cât mai amabil.
- O clipă vă rog , îl opri zâmbind pe Andy apoi se întoarse spre Carolyn care era albă ca varul, săptămână viitoare voi scoate la licitație lucrurile soției mele .
- Poftim? îl întrebă șocată.
- Sunt lucruri destul de valoroase și dacă le țin în timp se degradează așa că ...
- Nu pot să cred Jackson, îți plac la nebunie banii văd , îl întreabă Andy râzând .
Cu fiecare minut care trecea Andy era tot mai sigur că Dylan nu era deloc interesat de Carolyn , nu știa că el era tatăl mucoasei și că nu mai reprezenta un pericol pentru el, ce puțin nu în ceea ce o privește pe Carolyn.
- Când te înveți cu luxul, nu vrei să mai renunți la el pentru nimic în lume, își ridică Dylan o sprânceană.
- Aici ești al meu, banul te-a schimbat nu glumă și asta îmi place , sărăcia este doar pentru ... nu mai continuă în schimb făcu din mana scârbit.
- Având în vedere că ați fost prietene vă puteți alege un lucru care a aparținut soției mele și pe care îl veți păstra în amintirea ei, puteți veni oricând doriți dumneavoastră, mama împreună cu două menajere le-au pregătit deja.
- Mama ? îl întrebă șocată Carolyn.
- Acum locuiesc cu mama și fratele meu, îi răspunse scurt fără prea mult interes pentru a nu-i atrage atenția lui Andy, procedați cum doriți , acum vă rog să mă scuzați dar  eu și soțul dumneavoastră avem lucruri destul de importante de discutat, făcu semn spre el.
Dylan își privi fiica cu coada ochiului apoi își înclină capul și ieși din dormitor înaintea lui Andy.
Ajuns în birou Dylan își aminti de ziua în care o întâlni pe Carolyn când aflase că este căsătorită și când el era un simplu șofer, acum însă se simțea mândru întreaga carieră a lui Andy depindea de el.
- Domnule Jackson un whisky cu gheață? se îndreptă Andy de bar.
- Sec să fie. Deci domnule Martin ...
- Hai să încetăm cu formalitățile te rog, îi întinse paharul cu whisky, spune-mi Andy.
- Hmmm, dacă renunțăm la formalități te pot întreba ceva?
- Sigur.
- Bărbații ca tine nu-și doresc femei deștepte ... și totuși mă întreb de ce te-ai însurat prietene când puteai să fii liber ca pasarea cerului
- Mă invidiezi cumva? îl întrebă mândru Andy.
- Invidiez? Hahaha, râse cu poftă , îmi pare rău dar invidia este pentru cei slabi , eu doar ... te felicit, își ridică paharul pentru a ciocni.
Andy îl priviră neîncrezător dar ciocni paharul cu el și îi zâmbi rece.
În mintea lui totul era clar "Dylan Jackson nu reprezenta nici un fel de pericol pentru el și ce era cel mai important nu știa că mucoasa aia mică și drăgălașă era fiica lui."
Dylan stătea pe canapea picior peste picior cu mâna dreaptă așezată pe cotiera groasă, paharul de whisky îl ținea în mâna stângă lovindu-l cu inelarul din când în când, atunci când verigheta atingea paharul se auzea un zgomot asemenea unei note după lovirea diapazonului, culmea că acest lucru nu-l deranja pe Andy care era dispus să facă aproape orice pentru a semna contractul.
- Ești sigur că nu vrei să luăm prânzul? îl mai întrebă odată Andy .
- Nu, mulțumesc oricum nu mă mai pot întinde la vorbă, își verifică ceasul , am o întâlnire foarte importantă într-o oră așa că trebuie să plec, se ridică leneș și  își abandonă paharul pe masa din fața lui.
- Stai, se ridică Andy , unde crezi că pleci? Ce întâlnire poate fi mai importantă decât campania mea? îl întrebă furios.
Dylan îl privi liniștit și se abținu să nu râdă, îi plăcea la nebunie această situație.
- Bine hai să încercăm să discutăm în mare despre ce este vorba, se așeză din nou pe canapea spre bucuria lui Andy.
- Câți bani vrei în plus ? îl întrebă direct .
- Hmmm , nu cine știe ce ... de fapt pentru tine este o nimica toată, mă gândeam să dublăm suma, ce zici? întinse mâna și își luă din nou paharul.
- Dublu? țipă Andy, dar ....este imposibil ... nimeni niciodată nu a plătit atât de mult pentru ...
- Cât valorează pentru tine scaunul pe care vrei să-l ocupi?
- Este de neprețuit, răspunse prompt Andy.
- Ei vezi? Aceasta sumă ar fi o nimica toată pentru tine.
Andy se așeză din nou pe scaun și își trecu o mână peste față, suma era enormă, își dorea nespus de mult să ocupe acel scaun și îl va ocupa chiar dacă va trebui să treacă peste cadavre dar acum în perioada campaniei crimele nu dădeau bine, chiar dacă nu-și murdărea el mâinile dar nu voia ca numele lui să se fie amestecat, după un moment zâmbi de unul singur crezând că a găsit soluția.
- Am putea face un târg, domnule Jackson.
- Nu am făcut niciodată și nici nu voi face târguri domnule Martin însă sunt dispus să vă ascult propunerea, se arată Dylan interesat.
- Sunt dispus ... începu să vorbească privindu-l în ochi, de fapt aș putea să accept din nou o relație între tine și soția mea.
Dylan rămase încremenit , refuză să credea ceea ce tocmai auzise, era imposibil , ar fi vrut să-i spargă fața chiar în acea clipă să îl lovească fără încetare până când acesta cerea îndurare, însă începu să râdă în hohote spre uimirea lui Andy.
- Vrei să spui că mi-o vinzi pe soția ta?
- Nu o vând, strâmbă din nas, este doar o chestie pe care o pot accepta pe toată perioada campaniei.
- Îmi pare rău dar nu mă interesează deloc soția ta, adevărul este că acum pot avea orice femeie însă ultima cu care a-și face sex este soția ta, se arată neinteresat deși în sinea lui ardea și mocnea.
- Uite Dylan, se ridică neliniștit Andy de pe scaunul lui, știu că acum poate nu mai prezintă interes că a născut și corpul ei nu mai este ca la început însă ...
- Destul, ridică Dylan o mână pentru a-l  opri dacă mai continua să vorbească îi era frică nu se mai poate controla și chiar se va năpusti asupra lui, nu mă interesează momentan sunt în doliu, chiar dacă din când în când mai trag chiulul, îi făcu din ochi, dar nu mă interesează soția ta, acum te rog să mă scuzi chiar trebuie să plec , se ridică în picioare și se apropie de Andy pe care îl privea cu un aer de superioritate.
- Și până la urmă cum rămâne? îl întrebă speriat.
- Știi exact suma necesară pentru a încheia contractul, îi întinse mâna.
Andy privi mâna întinsă spre el era nevoit să accepte altfel întregul lui vis se va duce pe apa sâmbetei.
- Bine, îi întinse și el mâna la rândul lui.
Strângerea de mână deși ar fi trebuit să fie una formală cei doi bărbați își strângeau mâinile cu putere, se priveau în ochi cu furie  până când Dylan începu să zâmbească fals.
- Trebuie să plec , a fost o plăcere să fac afaceri cu tine , își trase mâna și plecă.