Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Capitolul 12

Lizzi

- Deoarece mai sunt doar două săptămâni până când o să absolviți, aș vrea să vă anunț că balul o să aibe loc în ultima vineri în cantină! O să fie decorată superb și o să fie muzică și mâncare...
Doamna Katerine continua să vorbească entuziasmată.
În două săptămâni aveam să termin cursurile.
Dacă aș fi fost o adolescentă normală, acum aș fi aplicat la zeci de facultăți și aș fi cautat chirie prin diverse orașe. Aș fi sărbătorit deoarece eram aproape majoră și urma să plec de acasă.
Însă eu nu mă bucuram de chestiile astea. Eu aveam să rămân acasă cine știe încă pentru cât timp.
Logan avea să plece. Cristian avea să plece. Dar eu nu.
În pauză, Steph ne descrie cum o să arate rochia ei. Caroline face la fel iar Julia ne spune că ea o să își vopsească părul.
-Tu, Lizzi?
-Eu încă nu mi-am cumpărat o rochie.
-Trebuie să te grăbești! Nu vrei să pierzi ce e mai bun!
Am zâmbit deșii știam că nici unul nu mă putea vedea:
-E balul! Abea aștept să dansăm toată noaptea...
-Mereu mi-am imaginat că o să vin cu o caleașcă trasă de doi cai albi așa cum scrie în toate poveștile. spune Caroline visătoare
-Și totuși trebuie să te mulțumești cu Matt și mașina mamei sale.
-Hei! Sunt orb nu surd!
Protestează Matt dar știm toți că e doar o glumă. Începem să râdem.

***

-Deci unde mă duci de data asta?
Aud un clopoțel și Logan mă conduce la o masă:
-M-am gândit să ne jucăm un joc. Te-am adus la o cofetărie unde e plin de prăjituri. O să luăm de mai multe feluri și o să le gustăm și o să încercăm să ne dăm seama ce conțin doar după gust. Eu o să îmi leg o eșarfă la ochi ca să fie egalitate.
Am bătut din palme încântată:
-Ok, când începem?
-Poți să încerci tu prima! Deschide gura!
Logan a bâjbâit puțin cu lingurița până să îmi găsească gura.
Gustul intens de ciocolată cu mentă mi-a invadat papilele gustative!
-Ciocolată cu mentă!
Logan a verificat:
-Corect! Acum e rândul meu.
Am luat o linguriță și am băgat-o în prima prăjitură pe care am prins-o. Nu mi-a fost chiar atât de greu să îi găsesc gura lui Logan:
-Căpșuni!
-Aa...nu prea am cum să verific.
-Ce zici să gustăm amândoi? Si să spunem ce credem. Aceasta să fie verificarea.
-In regulă.
Am băgat și eu lingurița în gură:
-Căpșuni!
Logan mi-a întins altă linguriță. Gustul era puțin acrișor dar totuși dulce în același timp:
-Ammm...lămâie cu scorțișoară?
-Lasă-mă să gust și eu!...e lămâie dar nu știu sigur cu ce!
- Să încercăm alata...
Am continuat jocul acela o vreme.

Logan m-a condus acasă. A parcat mașina și așa cum face întotdeauna, mi-a deschis portiera și m-a ajutat să cobor.
-Am auzit de balul de la spital. imi spune el
-Oh, da! Încă nu i-am spus mamei că trebuie să îmi ia o rochie! spun eu căzută pe gânduri
- Lizzi!
-Da!
-Incercam să creez un moment aici iar tu îl strici cu adorabila ta memorie!
-Scuze!
Logan mi-a dat o șuviță de păr după ureche:
-In regulă, unde rămăsesem? Așa, deci, chiar dacă nu am fost la aceeași școală și nu am promovat in același an, ar fi o onoare pentru mine dacă ai fi partenera mea la acest bal, Eliza Traynor!
-Vorbești serios?
-Da, iubito!
Mi-am întins mainilr și mi le-am pus în jurul gâtului său. L-am sărutat:
-Sigur că vreau!
Logan a râs și m-a învârtit în aer și m-a sărutat iarăși.