Capitolul 15

4.3K 485 18
                                    

   
           Lizzi

     Mama m-a ajutat să aleg o rochie cu care să mă îmbrac.
  Din câte spunea ea, e albă cu un model cu fluturi colorați. Lungă până la genunchi.
  Mama mi-a ridicat părul și l-a prins într-un coc simplu cu câteva agrafe.
  Logan a venit să mă ia și întregul drum până la el acasă m-am fâțâit pe scaunul meu.
  El încerca să glumească ca să destindă atmosfera iar eu încercăm să mă relaxez dar era aceea strângere pe care o simțeam că îmi apasă pieptul.
  De când Logan mă invitase să iau cina cu părinții săi, m-am tot gândit. Ce cred ei despre mine? Adică sunt oarbă, consideră ei că le trag cumva fiul înapoi? Eu mă consider pe mine o povară atunci cum ar putea ei să nu mă considere.
  După ce Logan a parcat a venit să imi deschidă ușa și să mă ajute să cobor. M-a luat de mână și l-am strâns puternic iar el m-a tras spre brațele sale și m-a sărutat pe frunte:
-Hei, iubito! Nu ai de ce să îți faci griji!
  Logan mă conduce spre ușă și imediat ce se deschide, sunt lovită de un val de miros dulce al unor prăjituri ce par să se coacă în cuptor.
  Aud niște pași și apoi o voce blândă și entuziasmată:
-Ați ajuns! Tu trebuie să fii Eliza!
  Mă așteptam la o strângere de mână dar în loc de asta, două brațe protective mă trag spre ele. Și în acel moment, toate temerile mele că s-ar putea ca ei să nu mă placă, sau să mă considere o povară, au dispărut.
-Mă bucur atât de mult să te cunosc!
-Și eu mă bucur să vă cunosc, doamnă Cole!
-Ah, dragă! Spune-mi Linda!
   După ce Linda mi-a dat drumul din îmbrățișare, am făcut cunoștință cu Roger, tatăl lui Logan:
-Mâncarea e gata, așa că haide-ți să mergem spre sufragerie, dragilor!
  Logan m-a condus spre sufragerie iar Linda ne-a umplut farfuriile cu friptura și legume la cuptor iar la final am mâncat absolut cea mai gustoasă prăjitură cu fructe din întrega mea viața:
-E divină!
-Mulțumesc, scumpo!
  Îmi plăcea cum Linda imi spunea scumpo. Mă făcea să mă simt de parcă o cunoșteam din totdeauna.
  Erau niște oameni cu adevărat drăguți. Calzi și blânzi.
  La finalul cinei, ne-am așezat pe canapea și tatăl tău a cântat la pian în timp ce noi am băut ceai cu gheață:
-Logan cântă și el.
-Pe bune? am întrebat ei
-Da! Când era mic, avea mereu recitaluri!
-Mamă...
-Ce zici să cânți ceva acum! a spus mama sa entuziasmată
  Cred că Logan a vrut să refuze deoarece mama sa a adăugat:
-Pentru Lizzi!
  Iar atunci el s-a ridicat și a venit spre mine. M-a luat de mână și m-a condus la pian.
M-am așezat lângă el și mama sa a insistat să facem o poză apoi a început să cânte.

     Pentru a simiți iubirea, nu e nevoie să auzi.

Arată-mi lumea prin ochii tăi #FinalizatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum