Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Capitolul 17

Lizzi

-Acesta a fost ultimul bagaj!
Anunță tata. Eu stau lângă mașină iar mama și Cristian iasă din casă.
-Sunteți gata de plecare? întreabă Logan și mă ia de mână
Dau din cap și din jurul meu se aude un cor de da-uri.
- Atunci ne întâlnim acolo!
Mă trage de mână spre mașina lui. Eu o să merg în mașină cu Logan în timp ce părinții mei și Cristian o să vină cu mașina lor.
Imediat ce îmi prind centura, mașina pornește.
-Drumul o să durereze în jur de trei ore așa că sper că ești pregătită să îmi asculți vocea minunată în timp ce o să cânt toate melodiile de la radio!
Am început să râd:
-Incă mai e timp să mă mut în mașina alor mei?
-Hei! Logan s-a prefăcut rănit dar apoi a râs
A întins mâna după a mea și adus-o la buze.
Am zâmbit și m-am lăsat pe scaun.

***

Aerul curat de munte mi-a umplut plămânii.
Am inspirat adânc.
-Haide-ți să ducem bagajele!
Il aud pe tata strigând.
-Iți duc eu bagajul, iubito!
Logan ia intr-o mână bagajul meu și cu cealaltă mă ia pe mine de mână:
-Unde e bagajul tău ? îl întreb în timp ce ne îndreptăm spre casă
-Am doar un rucsac. Nu o să înțeleg niciodată fetele și nevoia lor de a-și lua atât de multe haine!
-Dar nu sunt multe!
-Ah,serios? Cred că încep să mă îndoi de spate...
Îl pleznesc în joacă peste braț și râde.
Ajungem în cabană.
Nu are etaj ceea ce mă face să cred că Logan s-a documentat cu adevărat.
Sunt trei dormitoare și două băi. Mama și tata iau unul, Logan și Cristian altul iar eu stau singură în cel mai apropiat de hol.
După ce ne punem bagajele în cameră, Logan mă trage din nou, afară în curtea cabanei.
Își pune brațele în jurul taliei mele și mă sărută scurt:
-Povestește-mi!
-Ce?
-Ceea ce vezi! Ce e în jurul nostru. Povestește-mi ca să pot să văd și eu lumea așa cum o vezi tu!
M-a strâns mai tare în brațe și m-a mai saturată odată apoi a început:
-Cabana e din lemn din lemn, e o nuanță de sienă roșie combinată cu umbră arsă. În față are flori, hortensii și de la geamuri are mușcate care curg din ghivece. Nu are gard și în jurul nostru e iarbă. La aproximativ 10 metrii de noi, e lacul. Are un mic ponton și e o barcă pe mal. La 30 de metrii de noi începe pădurea care în perioada aceasta a anului e verde complet.
Mi-a mângâiat obrazul și și-a apropiat gura de urechea mea șoptind:
-Acum vezi, iubito? Vezi lumea prin ochii mei ?
Am dat din cap și am zâmbit:
-O văd.
-Cum este?
Mi-am ridicat capul spre el:
-Superbă.
Mi l-am imaginat pe Logan zâmbind. M-a sărutat ușor pe gât iar eu mi-am trecut degetele prin părul său.

  ***
-Cred că ne-am pierdut! anunță Cristian
-Nu ne-am pierdut! zice tata
-Sigur nu am mai trecut odată pe lângă copacul ăsta?întreabă mama. Mi se pare cunoscut.
-Olivia, răspunde tata amuzat, toți copacii arată la fel, dragă!
-Bine, bine, dar ce sunt eu acum, doctor în copaci ca să știu?
-Acum sigur ne-am pierdut! spune din nou Cristian
-Dumnezeule, fiule, de câte ori să îți spun că nu ne-am pi...
-Uite, acolo, cascada!
  Logan mă trage după el și încet aud cum curge apa. Momentul în care apa cade pe pietre:
-Vezi, am știut eu că mergem în direcția bună! îl aud pe tata
  Zâmbesc:
-Deci, cine vrea să facă o baie?
-Cristian! Apa e rece, o să te răcești! o aud pe mama
  Mi-l imaginez pe fratele meu cum își dă ochii peste cap și zâmbesc. După câteva clipe aud cum sare în apă.
-Chiar e rece ca gheața!
  Logan râde și mă trage după el:
-Haide, e un loc superb aici unde vreau să face o poză!
  Imi ghidează pașii până când ajungem în locul în care își dorește el. Își pune mâinile pe talia mea și eu îmi ridic capul spre el.
-Zâmbiți! strigă mama peste sunetul cascadei
  Zâmbesc. Sunt fericită.