Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Nota autoarei

  
    Înainte să încep să scriu această carte, am spus că o consider cea mai devastatoare dintre toate cărțile mele.
  Am spus lucrul acesta deoarece asta am simțit atunci când am început să o scriu, și asta simt acum, la final.
  Vreau să cred că am cresut odată cu povestea aceasta. Că m-am maturizat cât timp am scris-o.
  A fost o adevărată provocare să scriu din punctul de vedere al lui Lizzi. Problema ei cu vederea a  fost o experiență nouă pentru mine.
  Prin Lizzi, am vrut să arăt un alt fel de viață. Nu o viață perfectă ci una care te pune la pământ. O viață care dă cu tine de pământ din nou și din nou dar tu continui să te ridici până când intr-un final rămâi în picioare.
  Prin crearea personajului, Lizzi, am putut să experimtez cu adevărat puterea simțirii nu cea a judecății bazate pe o copertă.
  În final mi-am dat seama că deșii ea e oarbă, ar trebuii să fie mai fericită decât toți oamenii din lume deoarece a putut să trăiască într-o lume complet creată de ea. Și ce e mai frumos decât să trăim în propria imaginație?
  Știu că finalul a fost cu adevărat frângător de inimi, cel puțin pe a mea a frânt-o. Dar am rămas pe poziții deoarece încă de când am vizualizat pentru prima dată în mintea mea povestea lui Lizzi și Logan am știut că nu o să fie cu final fericit sau cel puțin total fericit. Erau două variante. Ca ea să nu vadă niciodată și să rămână cu el sau el să moară și ea să poată vedea.
  Acum știți că am ales-o pe a doua. Am avut un singur moment de ezitare pe parcursul cărții când la un moment dat unii dintre cititori au început să intuiască firul poveștii și atunci preț de o clipă m-am gândit să  schimb finalul dar apoi în minte mi-a venit una dintre replicile lui Logan,, Fiecare persoană are parte în viață de un miracol.  Uneori nu e cel pe care ni-l dorim, și e cel de care avem nevoie." Și atunci am știut că merg pe drumul cel bun. Până la urmă, încă de la început, el i-a promis că o să îi arate lumea prin ochii lui și asta a și făcut.