Arată-mi lumea prin ochii tăi #Finalizată

Capitolul 26

   Lizzi

    Dimineață, când mă tresc, Logan nu mai e lângă mine.
   Am făcut un duș, m-am îmbrăcat cu o rochie albă, simplă și am coborât la micul dejun.
   Totul părea în regulă, dar senzația aceea, că ceva imi apasă pieptul, nu voia să dispară.

    La prânz l-am sunat pe Logan dar nu mi-a răspuns. I-am lăsat un mesaj în căsuța vocală.
   Mi-am făcut un ceai cu gheață și am ieșit în curte să stau la soare.
   La cină, am mâncat pastele mele preferate și apoi am stat cu familia mea în camera de zi.
   Ne-am dus la culcare la miezul nopții dar nu puteam să adorm.
   Am auzit ceasul electronic anunțând ora trei și am început să număr în gând secundele sperând că astfel o să adorm.
   Era aproximativ ora trei și patru minute și cincizeci și șapte de secunde când am auzit telefonul sunând.
   Mi-a luat o clipă să îmi dau seama că nu e telefonul meu cel care sună.
  Am așteptat. Telefonul a mai sunt odată și am auzit pași în casă.
   Lumini aprinse și vocea tatei răspunzând.
   Am numărat încă douăzeci de secunde până când lumina s-a aprins pe hol și ușa camerei mele s-a deschis.
   M-am ridicat în capul oaselor și din vocea mamei mi-am dat seama că plânge,m-am panicat:
-Mamă, ce s-a întâmplat?
   A durat o clipă până când mama să izbucnească în râs și să spună plină de fericire și speranță:
-Ți-au găsit o pereche de ochi, scumpo!