Capitolul 16

4.3K 473 22
                                    


    Lizzi

      Ca în oricare dimineață obișnuită, am mers la micul dejun.
Mama insita foarte mult să mâncăm împreună așa că nimeni nu se împotrivirea. De fapt toți ne bucuram de acele clipe petrecute împreună.
  Însă în dimineața aceasta mi-am dat seama că se întâmplă ceva deoarece atmosfera din casă era diferită:
-Bună dimineața!
-Neața' scumpo!
  M-am așezat la locul meu obișnuit și mama a pus o farfurie de clătite pe masă. Întreaga casă mirosea a clătite.
- Deci, ce se întâmplă? am întrebat eu detașată
  S-a făcut liniște preț de câteva clipe apoi mama a intrebat:
-De ce crezi că se întâmplă ceva?
  Zgomot de tacâmuri. Am ridicat din umeri:
-Am presupus doar. Mereu faci clătite când ai de dat vreo veste.
-Pe bune? întrebă ea de parcă abea atunci și-ar fi dat seama de asta
  Am dat din cap și am întins mâna spre sosul de arțar. Nu era în locul său obișnuit așa că Cristian mi l-a întins:
-Poftim surioară!
-Mulțumesc!
  I-am zâmbit. Mi-am turnat sos:
-Deci, cum rămâne cu motivul clătitelor?
  Au trecut câteva clipe ca și când cei din jurul meu s-au uitat unii la ceilalți apoi mama a spus:
-Ei bine, trebuia să fie o surpriză, dar cum deja ți-ai dat seama că se întâmplă ceva...
-Ok. Ce este?
-Ei bine, știi că săptămâna viitoare e ziua ta.
  Am dat din cap.
-Iar cadoul tău o să fie o excursie pe întregul weekend la o cabană la munte! a spus tata
  Am zâmbit larg:
-Pe bune? Ah, mulțumesc! Știți cât de mult iubesc să stau în natură.
  S-a auzit soneria:
-Mă duc eu!
  Cristian a dispărut din bucătărie și în câteva clipe s-au întors două perechi de pași:
-Bună ziua, domnule și doamnă Traynor!
-Logan, dragule! Vrei niște clătite?
-Mulțumesc, dar abea ce am mâncat!
  Logan a venit spre mine și s-a aplecat să mă sărute pe cap:
-Bună, iubito!
  Am zâmbit și l-am auzit așezându-se pe scaunul de lângă mine:
-Deci, ce faceți?
-Mama și tata, tocmai mi-au dezvăluit cadoul de ziua mea! E o vacanță la munte, îți vine să crezi?
  Logan a râs și ceilalți au făcut la fel. M-am încruntat:
-Ce e atât de amuzant?
-Știam deja care e cadoul tău.
-Pe bune?
-De fapt, a fost ideea lui.
  O aud pe mama spunând. Mă întorc spre Logan:
-Ai complotat cu familia mea pe la spatele meu?
  Logan mă ia de mână:
-Dacă spun că am ales un loc grozav cu lac în fața cabanei și că vin și eu, mă ierți?
  Deșii nu îl vedeam, știam că rânjește. În interiorul meu săream în sus de fericire dar am încercat să îmi ascund cu greu entuziasmul și m-am intors spre clătitele mele.
  Am ridicat din umeri:
-Eh, să vedem cât de frumoasă va fi exurisa acesta și o să îți hotărăsc vinovăția după!
  Toți cei de la masă au râs iar eu am zâmbit.
  Deșii nu ii vedeam, simțeam legatura dintre noi. Ca și cum am fii cu toții prieteni vechi sau o familie care stă la aceeași masă și ia micul dejun, un sentiment puternic de familiaritate și căldură îmi acoperea sufletul.
 
     Pentru a simiți iubirea, nu e nevoie să vezi!

Arată-mi lumea prin ochii tăi #FinalizatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum