Capitolul 20

4.4K 447 23
                                    


Lizzi

  Logan era invitat la noi la cină. Îmi făceam de lucru în cameră în timp ce îl așteptam.
   I-am auzit motorul mașinii și după scurt timp, vocile de la parter când îi saluta pe ai mei apoi pașii săi pe scări.
  Îmi place că se înțelege bine cu părinții mei și după câteva zile în care a venit pe la noi, mama și tata i-au explicat că nu e nevoie să sune la ușă și că e bine venit să vină când vrea el.
-Bună, iubito!
-Hei!
  M-a luat în brațe și mi-am lipit capul de pieptul său. I-am ascultat bătăile inimii care deveniseră suntetul meu preferat din întrega lume.
Bum. Bum. Bum.
Logan m-a sărutat pe frunte:
-Am ceva pentru tine.
-Serios?
-Da!
-Ce e?
-Este un cadou.
  Imi ridică palma și lasă ceva in ea.    Pipăi cu degetele și imi dau seama că e o cutiuță.
  O deschid și imi trec degetele peste conținut:
-E...un colier sau o brățară?
-E un colier.
-Aww, Logan, e foarte drăguț din partea ta, dar nu trebuia să îmi cumperi nimic.
Ia colierul și vine în spatele meu. Imi dă cu grijă părul la o parte:
-Am vrut să ai ceva de la mine. Ceva pe care să îl porți purta mereu.
După ce imi prinde lănțișorul imi trec degetele peste medalion:
-E semnul infinitului.
-Da.
-De ce infinitul? intreb eu
Logan mă sărută din nou pe frunte:
-Voiam ceva ce să reprezinte ceea ce simt eu pentru tine. Iubire infintă. Iubirea noastră e infintă.
Mi-a dat o șuviță de păr după ureche și m-a pupat pe maxilar apoi mi-a șoptit:
-Noi suntem infitniți, iubito! Să nu uiți niciodată asta!

***
    A doua zi, Logan mă scoate la prânz. Mergem la un restaurant din centru care are o mâncare excelentă.
  Când ieșim din restaurant, hotărâm să mergem să ne plimbăm prin parc.
  Afară e plăcut. Nu e prea cald, ca în majoritatea zilelor din iulie.
  Ne așezăm pe iarbă iar Logan mă trage spre el.
  Mă pun cu fața spre el, cu picioarele peste ale sale.
  Se apleacă și mă sărută. Ii zâmbesc și îmi duc mâinile la părul său însă buclele au dispărut.
  Mă incrunt:
-Te-ai tuns?
-Da. Voiam ceva diferit, mai ales că e vară, îmi place să fie mai scurt. Te deranjează?
  Imi trec degetele peste nouă la freză. Se simte mult mai diferit decât atunci când avea părul mai lung. Atunci era mai moale mai catifelat. Acum e mai aspru:
-Nee... îmi place.
  Simt cum umerii i se destensiinează deșii nu inteleg de ce era tensionat.
 
   Când ne îndreptăm spre mașină, ceva mai târziu, Logan imi povestește noua lui teorie despre conspirație când cineva îl strigă:
-Să fiu al naibii dacă nu e chiar Logan Cole!
  Aud pași. Cineva se apropie de noi:
-Unul și singurul! îl aud pe Logan răspunzând
  Dau mâna, se trag intr-o îmbrățișare și se bat pe spate. Asta cred că fac, din ceea ce aud.
-Și ia spune-mi, cine e această domnișoară încântare?
  După modul în care sună vocea lui, cred că se uită în direcția mea așa că îi zâmbesc:
-Jeff, ea e Eliza Traynor! Eliza, el e Jeff McAdams!
  Oh! Numele imi sună cunoscut și imi aduc aminte că Logan a spus că Jeff e prietenul său cel mai bun din liceu:
-Incâtat de cunoștință!
-La fel!
  Jeff i se adresează din nou lui Logan:
-Ce ai mai făcut în ultima vreme, vulpoi bătrân?
-Eh, știi și tu, am fost destul de ocupat.
  Jeff râde:
-Cred că ceva sau cineva te-a ținut preocupat cu adevărat având în vedere câte apeluri de la mine ai ratat.
  Cred că Jeff se uită la mine dar nu pot să îmi dau seama cu siguranță:
-Mda, ei bine, trebuie să o duc pe Lizzi acasă așa că mai vorbim!
-Desigur! Mai treci pe la teren când ai timp, băieților le e dor de tine!
  Probabil că Logan dă din cap și apoi dau iar mâna:
-Mă bucur că ne-am revăzut și mă bucur că te-am cunsot, Eliza!
  Dau din cap și ii zâmbesc:
-Ne mai vedem! Spune și Logan apoi mă conduce spre mașină

  Imediat ce urcăm în mașină și imi prind centura îl întreb pe Logan:
-Jeff a fost cel mai bun prieten al tău în liceu, nu?
-Dap.
-A spus că i-ai ratat apelurile. Nu mai sunteți apropiați.
- Nu la fel ca în liceu.
-De ce? Ce s-a întâmplat?
  Logan tace câteva clipe de parcă ar fi pe gânduri apoi spune:
-Ei bine, liceul s-a terminat iar el a plecat la facultate. Lucrurile se schimbă când începe facultatea și toată lumea pleacă.
  Dau din cap și în mașină e liniște restul drumul.
  Iar în mintea mea are timp să incolțească un nou gând.
  Oare atunci când Logan o să plece la facultate, asta, ceea ce suntem noi, relația noastră, totul o să se schimbe?
 

Arată-mi lumea prin ochii tăi #FinalizatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum