> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul II-Păşind peste flori strivite

   După acest incident totul se schimbase în viața tânărului Jaeger,după ce îl cunoscuse pe Contele Levi Ackerman își jurase răzbunare deplină pentru acest om pe care îl considera drept un demon.Un demon fără o expresie a feței,cu un stil de luptă și asasinare peste nivelul lui de a înțelege și unu care și-ar purta lista de păcate undeva la spate și i-ar face pe toți cei care îl întâlnesc să îl urmeze pe drumul său fără de întoarcere.După ce Levi îl du-se pe Eren în alt loc, unde se afla reședința Lordului Trancy doar să scape de acest țânc care îl enervase groaznic de mult pentru tupeul pe care îl poseda de a-l ataca și arunca acele vorbe puierile lui în față, fără să gândească că el este Levi Ackerman,cel care are o mândrie mai mare decât muntele Everest sau o încăpățânare de fier...Oricine îl atinge nu va fi iertat asta îi este legea..singura,mândria înainte de toate.

   Casa Lordului Trancy era una mare,la fel de curată dar oribilă prin secretele ce se aflau la subsol.Eren ajunsese în subsolul rece obligat să stea alături de alți copiii mai mari sau mai mici decât el,să stea lângă alte suflete părăsite,uitate și reci ca gheața.Copiii erau dezbrăcați pentru a fi îmbăiați  în acel loc ferit, în subsolul întunecat,fără pic de viață în el și care în orice clipită ar aștepta bietele suflete ca întunericul să le îmbrățișeze din ce în ce mai mult și să le ia în neagra veșnicie din care nu s-ar mai întoarce în veci.Bieții copilași erau spălați cu forța,Eren își întoarcea capul pentru o clipită și zărise în spatele lui un chip angelic și o pereche de ochi mari și albaștri care plângeau necontenit, lacrimile cădeau pe fața învinețită și bătută a copilului,se uita în toate părțile și observa copiii care tremurau speriați,înfrigurați la gândul că iar vor ajunge pe mâinile bărânului Trancy.Eren îi punea mâna pe umărul băiatului tuns bob și cu firele de păr blonde ca aurul și îl întreba calm:

   -De ce plângi?

   -Îmi e frică să nu ajung din nou pe mâna Stăpânului nostru,tremura el involuntar înfricoșat,Tu-tu...ești nou, își mușcă buza de jos Dacă ești nou înseamnă că pe tine te va alege...

  Eren mărea ochii la spusele copilului,îi era așa frică?S-ar putea descurca el nu-i așa?Cât de rău ar putea fi?Deja frica îi intra în simțuri dar șatenul hotărî să o gonească cu gândirea sa plină de ură și răzbunare,el încă de la o vârstă atât de fragedă și-a jurat răzbunare pe Levi și nu se lasă până nu o îndeplinește.Își mișca ochii mari,turcoaz și sclipitori într-o parte și alta se uita țeapăn în orice altă a camerei numai la blond nu și o zice cu o siguranță și întrăzneală pe sine:

   -Mă voi putea descurca singur sunt sigur pe mine...o să scap de aici și mă voi răzbuna pe acel Levi!zice printe dinți ultima parte cât doar pentru el însuși încordându-și maxilarul,se uită cu milă la Armin și zâmbește blând spre băiat,Tu ar trebui să ai grijă de tine!Arăți...groaznic!Ow...nu am putut să te întreb.Cum te cheamă?

   -Numele meu este Armin.Al tău?

   -Al meu este Eren.Ești de treabă Armin!îi ia mâna făcând cunoștință

  -Mă bucur de cunoștință.E bine să ai măcar un prieten în acest...Iad!își înghite nodul din gât

  -Promit că voi ieși de aici și te voi scoate și pe tine apoi vom fi liberi!

 O femeie de vârsta mijlocie care era o servitoare intrase în baia  unde erau spălați băieții plozi,ținea o pătură pe umărul ei și citea pe o foaie rostind mai mult iritată când privea la șobolanii și gunoaiele pământului așa cum îi considera toți cei care locuiau și se aflau ca și servitori în acest conac, pe copiii ținuți aici cu forța ca niște câini gata să asculte orice ordin: