Capitolul XII-O noapte furtunoasă

101 20 12
                                    

 

      Timpul petrecut cu Petra a trecut atât de repede.Seara se așternuse cu repeziciune,Levi se gândi să vadă până unde l-a dus gelozia și joculețul acesta pe puști aşa că se du-se în camera lui încerca să nu critice modul dezordonat de a trăi oftă și pe un glas rece spune:

-Ești așa un imbecil dezordonat puștiule! îşi vâra mâinile în buzunare îşi drese vocea astfel doi ochi mari și turcoazi îl priveau acuzator pe Levi.Nu se simțea niciun pic vinovat la pupilele ce îi tremurau puștiului cu ochi plânși și mari care în orice clipită i-ar milogi brunetului la picioare exact ca un copilaș mic ce i se ia bomboana din mână,dar la Eren era diferit. Cine l-ar mai băga în seama?Cine ar mai știi de existența lui?Cine i-ar mai face viața atât de tensionată în fiecare sau cine i-ar da un țel în viață -răzbunarea dacă nu Contele Levi Ackerman.

-Nu fii așa Eren!Știi prea bine situația.De ce ești gelos?Mă iubești?Sau știi că nu va mai fi nimeni să te scarpine în coarne!

-Nu!Dispari...te urăsc te voi urî întotdeuna...toată viața mea!Ești oribil.

Levi se apropia cu pași surzi de Eren îi prinse maxilarul și șopti aspru și superior cu un glas calm :

-Tu care trăiești prin lume degeaba cu un sentiment rigid
Cu sufletul întunecat și cu gânduri de război
Dragul meu prigonit de viață și străpuns de săgeți
Ce cânți ca o Fata Morgana ca pe mine să mă atragi
Nebun și palid la picioarele mele plângi
Eu nu sunt o necesitate în al tău gând

Eu sunt cel de care ai nevoie ,
Eu te voi subjuga
Îți voi da împlinire
Îmi vei geme in urechi ,
La ale mele picioare vei cădea ca o târfă!îi prinse maxilarul strâns

Mi te vei supune,
Ca un cățel mă vei privi
Și de muşcat nu o vei face.

Vei muri și degeaba o vei face,
Provoacă-mă și te voi arde
Urăște-mă și te voi juca pe degete
Uite-mă și îți voi bântui acel suflet blestemat!

  Eren nu mai zicea nimic doar mima un zâmbet încât să își ascundă sentimentele, avea să intre în jocul lui Ackerman îi privi țintă în ochi și îi spune pe un ton mândru și cu o siguranță prea mare pe sine, una atât de aiurită și patetică:

-Nu e ritm nu e muzica ,
Nu e fum nu e foc
Nu e durere nu e plăcere
Nu e tristețe nu e fericire ,
Nu e răzbunare nu e ură
Nu e vin nu e sex
Cu ai mei ochi te voi vrăji!

Ochii verzi niciodată să nu îi crezi dragule.
La picioare îmi vei cădea
Corpul decapitat ți-l voi avea
Și ca pe un trofeu te voi avea

  Levi își ridica ale sale mâini din negru giulgiu, ochii himerici roșii ca negrul Iad se vedeau,pielea-i și mai palidă ca ceara ca al unui mort de bia trezit din somn,  firele negre ca tăciunea intrându-i în ochi doar la o mică adiere mișcându-se ușurel ,totuși Eren își continua micul discurs privindu-l cu atâta prefăcătorie pe Levi înşelalându-şi propriile sentimente. Ce sentimente avea el acum?de frică,de teamă doar încă era un puști în pragul inițializării spre adevăratul sens al vieții.

> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <Where stories live. Discover now