> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul III-Ecou de durere

   Șatenul cu păr zburlit și rebel cu ochii mari și turcoaz strălucitori privea înspăimântat locul în care fusese aruncat de majordomul cu față palidă cu păr negru ca tăciunea și cu ochii care  îi străluceau roșiatici demonic care ar vrea să îl sece pe puști de viață,de suflet să îi atingă cu ghearele sale negre și reci, să îl pătrundă în suflet și în toate simțurile,să adulmece furia și ura în inimioara lui mică cu care se hrănește și îi crește mai mult puterea din el.Dorea să îl simtă pe acest copil,să îl guste...deja mirosul lui este diferit față de mulți alți oameni.Este unul ce inspira dorința covărșitoare și însângerată de ucis și răzbunare pentru omul ce i-a furat visele,aspirațiile și viitorul și i-a înlocuit toate astea cu ură,frustare,ambiție și  furie.Vrea să îi atingă coarda sensibilă dar mai întâi să îi intre în mintea fragilă ca al unui fir de păianjen care s-ar putea rupe și ar naște dezamăgirea cât și distrugerea și mai rău a psihicului băiatului.Nu că nu ar fi deja distrus copilul pe din înăuntru din cauza trecutului ce îl apăsa ca un bolovan și spinteca dar Eren a ales să meargă mai departe și să o ia pe o cale făr' de întoarcere a răzbunării sale.

  Eren fu dus la subsolul întunecat ce era luminat pe jumătate de o lampă cu gaz.Întunericul împreună cu misterul domina cel mai mult în camera pătată ici colo de sânge sau carne vie roșiatică aruncată în diferite colțuri ale cadavrelor copiilor.Ochii curioși urmăreau într-o parte și alta a camerei când majodomul îl puse pe micuțul om pe un catafâlc.Își mișca corpul în speranța eliberării dar din păcate pentru el această acțiune nu putea fi reușită deoarece cumva era prins de aceea masă cu niște legături de fier.Își încleșta pumnii scrâșnind din dinți prin materialul negru cu ce era legat la gură pentru a opri orice țipăt de durere ce ar fi urmat să se scurgă din corpul șatenului ca un râu de sânge pentru plăcerea și gustul nebunesc pentru durerile fermecătoare pe care i le va produce majordomul dat naibii puștiului.

  Sebastian își trase mănușile albe ca zăpada pe mâinile sale,apropiindu-se de copil afișând pe fața sa un zâmbet sadic jucându-se între degete cu arma care era un cuțit cu mâner negru de lemn lama fiind ruginită și hopuroasă din pricina vechimii sale.Lama arginite strălucea și se reflecta în ochii roșiatici ai demonului de lângă corpul care în curând ar fi devenit cadavru ca celelate din cameră din lipsa milei pe care nu îi era punct forte a majordomului patetic de înalt.

  Cu degetul lung și subțire ca al unui pianist iscusit îl ducea pe pielea albă și goală a copilului în zona abdomenului până la cutia toracică la inimă simținu-i bătăile accelerate ca al unui iepure vânat, apăsând pe ea înfigându-și după unghiile ascuțite și negre în pielea sensibilă făcând loc sângelui care se scurgea ușor,Sebastian se apleca la pieptul lui îi lingea pofticios sângele roșu lingându-se pe buze ducându-se spre ureche mușcându-i lobul urechii și spunând pe un ton batjocoritor în timp ce își începea acțiunea de ai trasa linioare adânci cu arma letală pe brațele firave și subțiri ale băiatului:

   -Din păcate tu băiat pripășit nu ai plecat și nu ai scăpat înainte ca diavolul să știe că ești deja mort... dragul meu țipă!Vreau să îți aud al tău glas înmuiat în durere care cere ajutor și îndurare sau moarte dar de acum pentru tine moartea îți va fi scăpare pe care nu o vei obține deoarece viața-ți întunecată și nimeni nu te va scăpa din disperarea cruntă pe care ți-ai consemnat-o singur după comportamentul tău nesăbuit...Am dreptate tinere?cu mâna și-o trece prin părul lui strângând puternic și obligându-l să își arcuiască gâtul dând la o parte materialul negru din gura lui,ființa umană cu suflet sfâșiat și apăsat de stările sale penibile sufletești scotea țipete în agonie de durere reținându-și lacrimile dar amărăciunea persista și mai mult când se îndrepta cu mânerul cuțitului și împungea brusc,dureros și violent în anumite locuri ale abdomenului la nimerelă,lacrimile cristaline abundente curgeau pe fața palidă din cauza sângelui care se scurgea a durerii persistente sau a răului care îi venea.I se făcea pielea de găină,tremura îndurerat dar își continua țipătul de durere ce îi era o eliberare diminuându-i chinul fiind pentru demon sunete accentuate de satisfacție exact ca a unei vioare ce ar fi atins cea mai intensă tonalitate.