> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul XVII- Mincinos

              Narator povesteste :

         Brunetul se uită în stânga în dreapta încercând să dea de atacator , simți mirosul asemănător unui Ackerman iar ochii i se inroși în totalitate își trosni zgomotos gâtul după se uită cu răceală spre Eren care era și mai palid la față îi inchise ochii și după îi spuse fără vreun sentiment în glas :

      - Morții nu spun povești dragule . Și nu îmi pasă dacă mori . Tu vei fi mereu al meu orice ar fi . O să mori doar de mână mea , nu e nimic ! zâmbi sadic în colțul gurii , O să te fac al meu , te voi împăia după ce mori și nu îmi pasă dacă asta se numește necrofirie !
        Acum stai aici și dormi frumoasa mea adormită . . . îi închide cu mâna ochii slăbiți și lipsiți de viață se apleacară spre el si îi saruta buzele vineții care începu să se răcească odată cu pierderea sângelui șatenului .

     Eren scoase un văiet de durere își închise ochii mai dădea niciun semn sau stimul , își întinse mâna ușor spre mantia neagră a lui Levi când simți că se îndepărtează de el cu rapiditate și după nimic .

      Părea mort sau poate nu , era inevitabilă această acțiune cine ar fi crezut că un copil poate să țină piept unui demon , acțiunilor sale , vieții sale , pericolele ce îl înconjurau .

    Poate moartea lui era inevitabilă dar sunt sigur ca nu are de gând să renunțe cum o zice el mereu „LEGENDELE NU MOR" , acum pare că această zicală nu îi mai merge . Părul îi era ciufulit acoperindu-i fața alba ascutita , spiritul său de vânător nu îl părăsi nici măcar acum deoarece corpul său stătea anormal de încordat ținându-și palma peste rana al cărui sânge nu se mai oprea și încerca subconștient să se protejeaze .

      Își consumase deja energia tot ce mai putu să facă e să privească în jur cu privirea încețoșată împăinjenindu-și ochii de lacrimi , scoate o respirație săcadă și își mușcă buza de jos tremură și se uită spre Levi care sărise pe geam fiindu-i destul de ușor .

       „O să mor..." gândi acesta privind distrus .

      „Nu îmi pot mișca corpul . . . drace . Levi unde te-ai dus ? Nu mă lăsa aici să mor singur .Îmi e frică , îmi e frică de moarte și îmi e frică de ce va zice mama când mă va vedea în fața ei doar cu sufletul , mereu am vrut să o văd dar nu în felul ăsta . Am ținut piept problemelor haide că pot și acum "

   
     Auzi doar țipătul mânios scos de Levi după privi pentru ultima dată fereastra văzând cerul înstelat și luna care lumina locul acela des .

      Își închide ochii și după nimic din partea lui . . .

     Ceasul bătea ora 12 noaptea , printre copacii deși cu frunze verzi se auzeau foșnituri rapide .

      Niște ochi roși care pândeau ca un animal sălbatic așteptându-și cina .

  

      - Pe cine dracu am nimerit ? își spuse Mikasa ținându-și pe umăr luneta și privind plictisită își așează părul negru scurt și se uită serioasă , Trebuie sa îl omor odată pe Ackerman . Bătrânul ăla mi-a promis o sumă considerabilă .

    - Pe cine omori tu târfă jegoasă ? se auzea o voce groasă rece de nicăieri 

      Vocea asta . Isi mută ochii gri într-o parte și alta se uită neutră după își aruncă luneta se rostogolește își scoate din cizmele lungi și negre alte pistoale cu gloanțe de argint trăgând cu ele cum și unde prinde doar sperând să îl nimerească pe Levi dar nicio șansă , demonul acesta se mișcă mai rapid decât fata .  Se incruntă iritată și îi zice pe un ton al vocii grav :