> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul IV-Până la sânge

  Eren încă îl privea pe omul de deasupra sa avea sa îl respingă grav cu urlet dar...va face orice doar să se răzbune pe acest diavol.Levi nu se sinchisea și îl privea pe puști cu un oarecare interes, îl prinde strâns de maxilar forțându-l pe pitic să se uite în ochi lui sfidători care l-ar duce spre deznădejde.Îi spune pe un glas plictisit și pe un ton rece în timp ce îi prindea încheietura subțire ridicându-l la câțiva centimetri de sol smulgându-i din mână cuțitul cu lamă argintie arucându-l într-un colț al camerei:

-Pripasule nu crezi că acele cuvinte stupide "mă voi răzbuna" ies degeaba din gura ta spurcată?Mă strigi cu atâta putere ca să vin la tine în punctul culminant al vieții tale care de bia acum începe când eu am intrat în ea din cauza furiei,tristeții,confuziei și disperării tale, biet suflet ce ești tu care crezi că mă poți subjuga și ucide pe mine cel fără moarte!îl apropie pe șaten și mai mult de el și ochii lui demonici de roșiatici străluceau mai intens,Aceste cuvinte jalnice pe care le crezi tu cu atâta tărie mă fac pe mine mai puternic copile!Cum te numești?îl întreba Levi fără să mai stea pe gânduri.

Șatenul încremenea de frică pentru o clipă dar știa că acest sentiment nu trebuie să îl arate,va trebuii să treacă mai departe și-a jurat răzbunare pe demon dar totodată se urăște și pe sine pentru slăbiciunea pe care o are.Își mută privirea în orice alt loc al camerei dar numai la brunet nu,se încruntă enervat încordându-și mușchii:

-Nu mă mai subestima nenorocitule.Nu mă cunoști cu adevărat și nici nu o vei face vreodată.Lasă-mă jos acum!Eu sunt Eren...Eren Jaeger!

-Eren carevasăzică! îl fulgera cu privirea, Te citesc ca pe o carte Eren după acțiunile și comportamentul tău. Ești slab.Nu slab .Foarte slab!Tu nu numai pe mine ma urăști ci și pe tine,ai fost atât de nesăbuit că te-ai certat cu mă-ta până-n ultimul moment cel mai mult te doare și regreți ca nu ai putut face nimic pentru mămica ta scumpă. Înțelege muritorule.RENUNȚĂ LA RĂZBUNARE! se răsti Levi furios

-De ce să renunț când de bia am început lupta? Jur ca te voi face să suferi de 100 de ori mai rău decât am făcut-o eu.

-Copile...eu nu mă bazez pe cuvinte vreau fapte.De ce te dai curajos când faci pe tine de frică? De ce te dai puternic când ești atât de moale ?De ce te dai cine nu ești? Ține-o tot așa și îți voi seca sufletul!îi zâmbi sadic brunetul

-Vreau sa încep acest joc.Te voi face sa cedezi primul și vei ajunge la picioarele mele implorând milă!se uită Eren la bărbatul din fața sa dezgustat

-Ajunge! se înfuria el

  Levi se înfuria pentru mândria și tupeul pe care îl avea acest copil.Cum să comenteze el în fața lui?Chiar dacă Levi se enerva în sinea lui simțea o senzație plăcută demonul din el.De ce?Mândria,furia,încăpățânarea,nesăbuința și multe alte defecte din acest copil îl hrăneau și satisfăceau dar trebuia să îl pună la respect nimeni nu îi vorbește aşa Contelui Levi Ackerman . Îl lua strâns de gât împingându-l violent în cel mai apropiat perete și strângându-l cu degetul mare și cel arătător într-un mod violent și sălbatic îl privea fără pic de milă dar cu un sentiment de încântarea în pieptul lui când micuțul copilaș se zbătea în mână sa blocându-i calea respiratorie căutând o sursă de aer.Se smucea în mâna Contelui încerca să lupte dar se lăsa și mai plăpând în mâna lui,îl privea slăbit pe sub gene punând mâna pe încheieturii mâini lui pentru a-l determina să îi dea drumul.

-Tsk...Nu ziceai tu ca o să mă omori?Așa încerci tu?Dovedeşte-mi că nu ești slab...văd deja în ochii tăi îți e frică! Îți e frică de moarte...Acceptă soarta asta Eren.Acceptă și conștientizează că vei fi mereu sub papucul oricui. Piticule!