> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul XIV - Chestiuni preeliminare

             

      Eren îl privi fix pe Levi , mării ochii o furie imensă îi clocotea prin vene , ochii i se înroși , mârâi , mândria sa era pur și simplu călcată în picioare de imbecilul și nenorocitul Levi Ackerman . Strângea din pumni privindu-l în ochi pe Levi citindu-i suzeranitatea și superioritatea , chiar dacă mândria lui Eren fu uneori destul de mare crezând că poate să îl ucidă pe Levi acum era strivită ca pe un gândac de brunet . Totuși ce poate fi mai rea decât o inimă care stă să explodeze .

        Eren igni îndurerat prin durerea pe care o emana , șatenul îl făcu pe Conte atât de fericit . Ackerman se gândi "De ce idiotul de Jaeger nu renunță odată ? " Vă spun eu de ce o face cade dar se ridică pentru că acel foc covărșitor din inimă îl face să fie atât de devotat pentru răzbunare  dar într-un final probabil la sfârșitul vieții îi va arde inima și o va face scrum . 

         Furia îl făcu pe Eren să turbeze de nervi  se repezi spre grumazul brunetului , își înfige mâna în părul negru ca tăciunea a lui Levi iar cu canini îi bagă în beregată , carnea care începu să fie învăluită de un sânge roșu și păcătos al nenorocitului de Ackerman devenea mai vizibilă sub ochii disperați de răzbunare a tânătului Jaeger , cel mai mult se bucura pentru reacția pe care o avea bărbatul  . Simțea că putea câștiga  , simți cu bietul prăpăditul corp al mamei sale care nu își merita moartea de mâna unui nelejiuit ca Levi poate fi răzbunat . 

       Își înfigea dinții și mai mult până când îi rupse lui Levi o parte zdravană din beregata lui , sângele său se transforma ușor într-unul negru , rău , dăunător , stricat . Lichidul negru se scurgea abundent pe covorul cu model rusitic . 

        Râsul straniu de prost gust a lui Levi îi astupa gândurile șatenului , îi tremura pupila ochilor era o reacție pe care el nu ar fi dorit-o în acest moment . Nu îi venea a crede , ochii puteau vedea cum rana brunetului se regenera rapid printr-o meleasă neagră dar mintea prefera să se mintă . Ochii i se înroși imediat cu o dorință înverșunată și nebună de sânge , ură și mai ales foame .

        Astfel Levi se retrase câțiva pași privirea i se întuneca , scrâșni zgomotos din dinți mânia îi învăluia trupul brunetului . Pe pielea albă ca varul ca al unui mort rece ca gheața venele negre ieșeau în relief și se ramificau în zona încheieturii mai apoi în jurul ochilor care se schimbau , corneea îi era neagră iară ochii roșii , inima bătea mai tare gata să explodeze ca un vulcan . Își încelșta pumnii fiind gata să îl ia pe Eren la pumni nu numai trupul era plin de furie ci și pe plan afectiv întrebări și întrebări îi veneau în minte lui Levi : " Cum prostul de Jaeger are curajul nebunesc să îmi facă mie asta ? " " El măcar gândește ? " " Mă cunoaște cu adevărat copilul ăsta ? " dar din toate astea un lucru sigur rezultă că îl va face să cunoască cu adevărat Iadul .

    Timpul trecea cu greu îl făcu pe Eren să înebunească , se simți izolat nu putea scăpa din fața ochilor plini de mânie a lui Levi . Nu pot spune că îi era frică de persoana fizică Levi Ackerman mai degrabă îi era frică de urmările acțiunilor gândindu-se deja la cum va suferi el .

      - Nenorocitule cum îți permiți  ? mârâi nervos Eren 

   Eren se îndepărta tremura speriat din toate încheieturile corpului , speriat mări ochii și intră în gardă "NU TE APROPIA DE MINE DEMONULE ! " , gândi Eren dar dintr-un motiv sau altul nu putea acționa . Picioarele îi erau lipite de parchetul maroniu , corpul îi era înghețat rămase efectiv încremenit cu 0 șanse de câșig împotriva acestui diavol . Creierul dădea comenzi acțiunii dar sistemul locomotor era împotriva sa nu dorea să asculte într-un fel .