> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitalul XV - Demonul nopții

     Narator povestește :

      - Dorind în ai tăi ochi disperarea să ți-o văd
Fericirea să ți-o răpesc
       Eu sunt ura ta
     Ascunzi priviri îndurerate
     Orgoliul tău e amuzant deaorece viața ta e tristă
    Sadismul tău nu e perfect , ești tare pentru că ești masochist
   Atât de amuzant nu crezi asta Eren Jaeger?
  Să cazi și să te îneci în propria suferință creată de tine însuți .
  Dai vina pe Contele Levi Ackerman pentru că ți-a ucis mama să nu cazi și mai tare în disperare pentru că ea a murit doar din vina ta . Puteai sta cu ea ! Să mori alături de ea . . .

     Eren mări ochii tremurându-i pupila scrâșnind zgomotos din dinți - din nou demonul său îi strică mintea iar o furie covârșitoare pulsa prin vene era ceva atât de negru , tristețea îi împânzea creierul imediat ochii lui fiind umpluți de lacrimi , niște cioburi de sticlă spartă parcă îi intra în inimă , în liniștea aceea dureroasă în camera pustie suferă în tăcere și zâmbi victorios parcă acum se lupta numai ca să își câștige răzbunarea sa patetică :

       - Fericirea nu știu cum arată , crezi că o să mor ma faci să mă simt ridicol . Fără alinare sunt îndurerat dar cine să mă înțeleagă dacă nici măcar eu nu o fac ? Am urât mereu ce-mi e în jur nu conteaza dar motivele îmi sunt plauzibile tu nu vei înțelege niciodată  , nimeni nu a făcut-o nu sunteți pe aceeași lungime de undă ca și mine ! Își strânse firele de păr șatene și respirând sacadat , TE URĂSC DEMON NENOROCIT .
   Urăsc . . .
   Urăsc când tu îmi suflai fiori reci pe la spate
   Urăsc că tu mă îndemnai spre disperare
   Urăsc că tu te hrăneai din a mea durere
  Urăsc că din cauza ta încep să mă simt și mai rece
Urăsc al tău suflet negru și urât

   - Ai uitat de tine băiat cu ochi ca oceanul ? Ai uitat când ai început să devii atât de rece , distant și să te izolezi înecându-te în durere numai ca să nu mai vezi oamenii care te judecă fiindcă nu poți riposta pentru că ești L-A-Ș și S-L-A-B . O să devii o simplă amintire  . Înduri . . . înduri . . . dar noaptea știu că doare al dracu de tare și plângi sugrumat ca un copil orfan .

      Cazi la pământ 

     Dacă nu , zăpadă să îți fie veștmânt . . .

   Ceva din tine țipă și te sfâșie , spintecă , e în antiteză cu firea ta tu ești rebel iar ea tace și te distruge încet pe dinătruntru pe când tu ești un foc mistuitor . Ești obsedat după răzbunare cea pe care nu o vei îndeplini niciodată !

     Eren este omul de geniu se detașează de omul comun prin aspirația către absolut , e dispus să se sacrifice pentru cunoaștere doar ca să vadă ce ascunde lumea asta mizeră el e în opoziție cu omul comun deoarece așa zisul om comun se bazează doar pe instincte și nimicuri pe când el are reverii cu un demon mult prea frumos , cu firele de păr negre , cu ai săi ochi himerici fața ca de ceară iar vânătul giulgiu se încheie nod pe când coroana arde-i venind parcă scăldat în foc de soare și în adevăr - ceva nebunesc dar cât se poate de adevărat pentru puști nu poate nega ceea ce simte pentru Levi , ura sa intensă dorința de a-l vedea mort de tăișul sabiei sale și să se bucure odată pentru totdeauna de a sa victorie ( care va fi neîmplinită vreodată ) .