> 𝑫𝒆𝒎𝒐𝒏 𝑽𝒆𝒏𝒊𝒏𝒐𝒔 <

Capitolul IX-Trecut

                                                                   

***

                                                                             *FLASHBACK*

        Armata de Recunoaștere era condusă de Comandantul Erwin Smith,pe atunci doar un nou comandat fără pic de experiență dar cu o dorință arzătoare...aceea de a apăra umanitatea din decădere cu orice fel de preț nu conta morțile sau viitorul său titlu pe care îl va căpăta ca și demon printre rândurile oamenilor .Un bărbat construit bine,zvelt,înalt cu păr blond auriu și cu ochii albaștri ca mare și senini așa îi era construcția sa fizică, îi era bun prieten pe atunci Colonelui Locotenent Levi Ackerman,atunci Levi avea acest grad mai târziu luând titlul meritat de Căpitan și de Humanity's Strongest,titlu pe care l-a câștigat cu multă trudă.

      Acum armata se afla în partea nordică a Londrei pentru străinii care doreau stăpânire,o rasă care ar fi vrut să ia totul în arendă mai ales pământul bogat al Londrei.Toți erau exterminați de la cei mai mici copii până la bătrâni.Rasa asta era pașnică nu dorea război,dar Comandantul lor Zackely a dat ordin important "Să meargă mai departe și mai departe,peste munți și dealuri!",visele lui Zackely erau mari nu îi păsa de ceilalți îi păsa doar de el ar fi vrut doar să nu mai trăiască în aceea sărăcie a naibii de cruntă lucru care mortalitatea creștea considerabil de mult în rasa asta pe nume,Ishval.

    În cortul cu spațiu mare și înalt al Comandantului se ținea planul de atac asupra acestei rase joase, harta era întinsă pe masă,Hange Zoe maior și omul de încredere a lui Erwin cât și a lui Levi urmărea totul atentă dădea din cap înțelegând perfect,ea avea titlul de "Cel mai inteligent soldat al umanități" chiar dacă comportamentul ei nesăbuit sau nebunia ei diferită de a multor laboranți o dădea de gol ca fiind mai ceva ca un copil mic și curios când dă de lucruri nemaivăzute era destul de încredere,serioasă în privința lucrurilor importante,un om pe care te-ai baza pe el la nevoie fiind și un soldat cu vechime în domeniul ei. Levi își ținea mâinile în șold și asculta orice comandă dată de Erwin la un moment dat se plictisi și își da ochii peste cap juându-se între timp cu un cuțit între degetele sale lungi și subțiri:

     -Soldații de pe frontul Vestic alături de cei de pe frontul Estic îi vor înconjura pe oameni,am pregătit muniția mitralierelor împotriva lor niciunul nu va scăpa neatins.Levi,Hange,îi urmări pe aceștia din priviri,Contez pe voi!Să nu ezitați nici măcar un pic!Trebuie să ne apărăm pământurile!spune el cu o hotărâre imensă în glas,Chiar dacă oamenii ne vor prigoni și considera demoni pentru acest război...în viitor vor știi că am făcut ceea ce am făcut pentru glorie,ofta el zgomotos în liniștea apăsătoare care se lăsase peste soldați .

     -Zis și făcut Erwin!Să începem de acum.zice Levi arucând cuțitul ce îi era pe post de jucărie în masă nimerind fix cu putere și precizie în mijlocul hărții pe teritoriul ce trebuia ereditat, Ishval,își lua arma schimbându-și muniția și o ia înainte drept și țanțoș cu o privire încrezătoare tot în față gata să făcă masacru printre suflete, totul fără pic de resentiment.

       Tot locul în care trăiau acești oameni inferiori în fața armatei era schimbat în mai puțin de două ore, perfieria orașului Londrei unde trăiau cetățeni  din Ishval era distrusă,fumul ieșea din diferite locuințe  de bomboardamentele armatei sau incendiile din împrejur.

      Hange se afla în cel mai înalt loc unde ar fi putut împușca totul fără probleme ca un adevărat șoim,doi oameni mișunau la fel ca și furnicile pe acolo aceasta ofta zgomotos la gândul cum va ucide pe ceilalți oameni fără pic de resentimente știe ca ordinul e ordin și trebuie respectat în orice circumstanță,chiar dacă era o femeie mai naivă sau prea zglobie și nesăbuită totuși avea o inteligență impresionantă și o putere a aptitudinilor grozave.Între timp Levi se ascundea cu pistolul său îi împușca pe toți cei care se apropia de el.Își țintește ținta pe un om de vârsta mijlocie când vede că se apropie amenințător de el nu mai stă pe gânduri și fără să mai ezite îl străpunge pe acesta cu un glonț prin inimă o ia din nou la fugă ascunzându-se într-o clădire părăsită: