Căsătorie din prima

29.1K 817 30
                                    

Povestea tocmai a fost repostată și s-ar putea să nu aibă toate capitolele.

In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca imi cititi povestea, iar in al doilea vreau sa-mi cer scuze pentru greselile pe care le gasiti. Oh si sunt multe! Am recitit capitolele si sunt destule. Deci, daca cititi o faceti pe propria raspundere! Va pup

________________________________
________________________________

Autorul povesteşte:

-Sheila vreau să îmbraci rochia aia neagră primită de la tatăl tău, diseară, femeia şatenă şi-a trecut o mână printre firele de par uşor încâlcite, privindu-şi apoi fiica, confuză.

-Ce, de ce mamă? vocea fetei fu înlocuită de una uşor iritată, deşi nu avusese în plan să-i vorbească aşa mamei sale . Ce este aşa de special la această petrecere? continuase ceva mai liniştită. Din câte ştiu eu, ei sunt doar nişte asociaţi ai tatei, reluă aceasta.

-Draga mea, şoptise femeia blând, ei nu sunt nişte simpli asociaţi, sunt o altă parte a familiei noastre, termină şi un zâmbet larg îi apare pe chip.

-Adică ce vrei să spui cu asta? întreabă fata alarmată, simţindu-se în pericol.

-Sunt prieteni de familie dinainte să te naşti tu, scumpa mea, o liniştise femeia.

După ce răsuflase liniştită şi-a îmbrăţişat mama, apoi ambele au pleacat în direcţii diferite. Fata păşii în camera uşor rece intrase în dressing, lua rochia cerută de mama sa şi o aşează pe pat cu grijă, apoi pleacase în baie.
Îşi dăduse hainele jos şi intrase sub apa călduţă, relaxându-şi muşchii încordaţi. Avionul public nu fusese o alegere prea bună iar acum trebuia să suporte consecinţele. Întinse mâna spre gelul de duş cu aromă de vanilie şi îl aplică într-o secundă pe corpul fragil cu tente ciocolatii. Clăteşte spuma lăsată în urmă, zăbovind încă, câteva secunde sub apa dumnezeiască, apoi iese afară din cabina de duş înfăşurându-şi prosopul roz în jurul ei, păşind către oglindă. Pieptănu-i rămase neatins. Părăseşte baia cu un zâmbet tembel pe buze, ce habar nu are de unde izvorâse.

Câteva minute mai târziu se îmbrăcă, deşi numai rochie nu era aia, iar părul şi-l lasă pe spate. Pentru machiaj optă, pentru puţin creion, rimel şi un ruj vişiniu- niciodată nu-i plăcuse să se "tencuiască" mai mult decât era nevoie. Îşi luă plicul şi coborâ în living. Părinţii o aşteptau de ceva vreme, însă ştiind ce veste avea să primească au trecut cu vederea întârzierea acesteia. Anntoin era îmbrăcat cu un costum negru lucios, iar Olivia putea fi confundată uşor cu o mireasă în rochia albă ca zăpada.

-Mergem? întreabă aceasta, iar un gol îi acaparase stomacul, simţind apoi că mai are un pic şi fuge înapoi.

-Da, haide-ţi dragele mele, tatăl îşi aprobă fiica, cuprinzandu-şi apoi soţia de talie.

(...)

-Tată ai promis că nu mă presezi! mârâi blondul iritat, cand ochii săi observase şi o a treia persoană lângă soţii Zinerva.

-Lasă fiţele, Nikolay! îl atenţionase scurt, îndreptându-se musafirii principali.

-La dracu'! mormăise în barbă, urmând-şi tatăl.

-Olivia, Anntoin, bine a-ţi venit! exclamă bărbatul cu un zâmbet larg pe chip, ce-i dădu impresia lui Nikolay că avea să-i cedeze maxilarul. Olivia, aveţi o fiică care vă seamănă izbitor de bine, continuase, iar de data asta Nikolay nu-şi putu controla reflexele.

Îşi întoarse brusc privirea spre şatena, ce zici că stătea pe spini şi zâmbi în colţul guri când privirea îi căzuse pe pieptul acesteia.

-Mulţumesc! spuse Sheila cu o urmă uşoară de roşeaţă în obraji.

-Nici fiul tău nu e mai prejos William, te copiază perfect, remarca femeii îl făcut pe Anntoin să-şi strângă braţul mai protectiv în jurul taliei sale.

-Eu aş fi spus că mă întrece, spune etalându-şi dantura perfect albă într-un zâmbet. În fine, Sheila, el este Nikolay, fiul meu.

-Încântată! fata îşi ridică mâna în dreptul băiatului, dar acesta nu se sili să răspundă sau să facă vreo mişcare.

Se încruntase, dar nu se simţi obligată să-i mai spună ceva. Până la urmă nu era nevoită să-i vorbească.

-Nikolay, fii respectos, îl dojeni William, dar îşi bătuse gura de pomană. Îmi cer scuze pentru comportamentul său, este mai complicat când vine vorba de femei.

-Nu face nimic, generaţia din ziua de astăzi sunt mai pretenţioşi, spuse Anntoin. Am dreptate draga mea?

-Ahm, îngânase plictisită.

-Oh, eu am de făcut un anunţ, mă scuzaţi! rostise bărbatul blond şi într-o clipă era pe scenă. Atenţie toată lumea! După cum ştiţi astăzi sărbătorim lovitura dată de Nikolay, fiul meu, dar eu şi soţii Zinerva mai sărbătorim şi logodna dintre fiica lor Sheila şi fiul meu.

Hey ! :) Sper să va placă, aştept păreri şi va pup! :*

Căsătorie din prima (Volumul I) ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum