||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Fetele au cicatrici pe care nu si le pot acoperi
Îmi retrag mâna rapid din strânsoarea lui , iar ochii mei îi privesc pe ai lui , ce par negri de aproape.
— Prea deșteaptă ca să cred că ai putea să înțelegi un lucru omenește.
Mă întorc pe vârfuri , și plec fără a-i da ocazia să-mi mai răspundă cu vreun comentariu răutăcios. Tocmai când să intru pe ușa apartamentului meu , îl aud spunând cu voce tare , răsunând în tot blocul din pricina ecoului.
— O să ajungi în locul tipei și o să ai parte de acele sunete pe care le detești.
Trântesc ușa cu putere , iar înainte de a merge la Josie , îmi verific fața într-una dintre oglinzile amplasate pe hol. Exact așa cum o și simt , este roșie mai ceva ca o pătlăgea , conturându-mi frumos obrajii. Cum își permite să-mi spună asta când el este cel vinovat ? Plus că mă cunoaște de doar câteva zile.
Ajung în pragul camerei , privind-o pe Josie care dă din cap frenetic , având căștile în urechi. Deși nu o s-o înțeleg niciodată , sora mea este o împătimită a muzicii rock. E de asemenea și o fată deșteaptă , care a găsit o soluție salvatoare pentru sunetele dizgrațioase de la etajul următor. Mă observă , așa că-și scoate căștile , oprind volumul puternic ce răzbate dinspre ele.
— Hei , nu se mai aude nimic. Spune Josie , fiind ușor rușinată de subiect.
— Adevărul e că...doar la mine în cameră se aud.
— Oou...pot să dorm eu în camera ta dacă vrei.
— Să înțeleg că te pasionează acele zgomote ? O întreb în joacă , iar ea aruncă în direcția mea , cu una din pernele ei colorate , însă nu mă nimerește.
— La culcare cu tine , domnișorică. E târziu.
O pup pe obraz și plec la baie , unde îmi arunc hainele purtate o zi întreagă în mașina de spălat , și intru sub dușul răcoritor. Picături reci îmi curg pe corpul înfierbântat grație momentului precedent și ale cuvintelor rostite de acel băiat , care pe lângă faptul că este atât de ispititor , nu pot să nu mărturisesc că l-aș strânge de gât cu prima ocazie. După ce îmi clătesc părul , o aud pe Josie cum strigă panicată la mine. Ies din duș , apucând să mă înfășor doar cu un prosop , lăsând apa să mi se scurgă de pe părul desfăcut.
— Josie , ești bine ?
Rămân blocată privind când la ea , care stă cu o mână pe ușa deschisă , când la cei doi ochi negri , al căror trup și-a croit drum până în pragul casei mele.
— Nu puteai să spui ca omul că e cineva la ușă ?
— Scuze , doar că e târziu și n-am știut cine ar putea fi la ora asta. Eu mă întorc la somn. Vă las să vorbiți.
