||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Unii oameni nu pot accepta să piardă
- Vrei un alt cuvânt ? Cretinule de ce m-ai răpit ?
Așază tava pe pat și închide ușa cu cheia în urma lui.
- Dă-mi nenorocita aia de cheie !
Încerc să-i iau cheia din mână , dar reușesc doar să-l zgâri pe braț.
- Mrr , pisicuța are gheare.
Ridică cheia deasupra capului lui și îmi face semn să o iau. Sar spre ea , însă e atât de înalt în comparație cu mine , încât nu ajung la ea. Mă dezechilibrez și cad peste el. Ajung deasupra lui și Aaron nu face altceva decât să-mi rânjească.
Vreau să mă dau jos de pe el , dar mă strânge la pieptul lui și se rostogolește cu mine până ajunge deasupra mea.
- Ca să știi...Se apropie de urechea mea. Îmi place să fiu deasupra.
- Bădăran. Îl îndepărtez de mine și într-un final reușesc să mă ridic în picioare.
- De ce m-ai răpit ?
- Nu e evident ?
- Așa e. În ziua de azi e normal să răpești o persoană și să o sechestrezi la naiba în praznic. Mulțumesc pentru acest tur. Chiar nu era nevoie. Replic sarcastică , scoțând un chicot de la el.
- Doar nu era să te las să te măriți cu imbecilul ăla.
- E problema ta ? Țip din toți plămânii. Ai familie , ți-am spus să mă uiți.
Lacrimi îmi curg în cele din urmă pe obraji și mă așez pe pat cu fața în palme. Se lasă pe vine în fața mea și cu mâinile pe genunchii mei.
- Josie o să fie atât de speriată...si școala.
- Josie știe. Iar legat de școală , oricum urma vacanța de primăvară. Și bani încă îți sunt furnizați de la florărie.
- Sora mea știa despre asta ? Îi dau mâinile la o parte.
Clatină din cap și simt furia crescând în minte ca lava fierbinte într-un vulcan.
- Iubito , n-ai mâncat nimic...
Ia tava de pe pat și vine cu ea spre mine , însă eu dau cu mâna peste ea și o trântesc pe jos. Farfuria și paharul se fac praf , iar Aaron se uită la mine ca la un animal ieșit din cușcă.
- Ieși , ieși ! Ori îmi dai cheia , ori mă lași singură.
- Nu-ți pot da cheia.
- Ești exact ca tatăl tău.
Pare rănit de cuvintele mele , se apleacă și strânge cioburile , apoi iese și închide ușa în urma lui. Îmi strâng părul în pumni de nervi , în timp ce mă așez pe pat în poziția fătului. Iau perna în brațe și las lacrimile să se usuce , ajungând în lumea viselor.
