||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ai grijă să nu-ți exprimi prea târziu sentimentele. Uneori dragostea rămâne pe al doilea loc , iar rațiunea triumfă.
* Din perspectiva lui Evelyn *
De când am ajuns la job , nu am făcut altceva în afară de a mă ocupa de clienții care nu conteneau să mai intre pe ușă. Singurul drum pe care l-am făcut timp de o oră , a fost de la bar la mese și invers.
Faptul că i-am lăsat pe băieți singuri , îmi creează un sentiment de nesiguranță , cunoscând atitudinea ostilă pe care este obișnuit să o aibă Aaron față de orice băiat din viața mea. Și că tot venea vorba de băieți...șeful meu cred că are nevoie de un control la oftalmolog. Tot timpul în care am servit , s-a holbat la bine și nu m-ar mira ca a doua zi să nu fie în stare să mai clipească. Îl văd cu coada ochiului cum își face curaj și se îndreaptă spre mine , însă găsesc soluția salvatoare. Mă îndrept spre masa celor doi cu care am venit la club și în acest mod scap pentru o perioadă de patronul insistent.
— Seară grea ? Încearcă Carlos să converseze cu mine , sub privirile arzătoare ale lui Aaron.
— Nici nu-ți închipui. Voi ce a-ți făcut ? Sunteți prieteni acum ?
— Cu siguranță. Aaron e un ascultător bun. Apropo , Evelyn , când ai puțin timp aș dori să stăm de vorbă.
— Am cinci minute...
Nu termin fraza , căci dragul meu vecin , dorește să intervină.
— Cred că Evelyn e obosită. Vorbiți altă dată.
Carlos își arată înțelegerea printr-o mișcare aprobatorie din cap , iar eu îi las singuri și-mi văd de treabă.
***
Programul de lucru s-a terminat acum câteva minute , clubul s-a golit , iar bacșișurile au intrat și ele bine venite în buzunar. Băieții nu au plecat , ci au dorit să mă aștepte până la închidere. De-a-lungul nopții , Carlos a încercat de mai multe ori să rămână singur cu mine , însă Aaron nu s-a dezlipit de noi nici măcar o secundă.
Drumul l-am străbătut în tăcere , iar când a fost vorba să ne despărțim de prietenul meu , eu am avut de gând să-l pup pe obraz , însă am fost trasă mai repede de mână și forțată să urc în apartament. Pe scări , mâinile noastre nu s-au pierdut nici un moment , ci am continuat să mergem așa.
— De ce l-ai prezentat pe Carlos ca fiind un vechi prieten ?
— Pentru că asta este.
Mă privește de parcă aș fi un copil mic , care își minte părintele privindu-l drept în ochi.
— Ok , recunosc. Am fost împreună o perioadă , dar restul timpului mi-a fost prieten. Ca și acum. În plus , nu-ți înțeleg curiozitatea. Eu nu te întreb de fostele.
