||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Unii oameni îți pot înșela așteptările.
L-am lăsat pe Carlos să mă conducă acasă , și a fost de acord să-mi lase spațiu și să nu mă întrebe de lacrimile ce mi-au pătat obrajii. A rezistat victorios când a văzut buchetul de flori , pe care nu m-am îndurat să-l las din brațe nicio clipă , deși acesta îmi arunca priviri curioase ori de câte ori avea ocazia să întoarcă ochii de la drum.
Primul lucru pe care îl fac când ajung acasă și văd că mașina lui Aaron e în parcare , este să urc să pun florile într-o vază și să folosesc prețiosul pix primit.
Nu stau pe gânduri , ci bat peste câteva minute la apartamentul 13. Văzând că nu dă niciun semn de viață , mă apuc să-i trimit mesaje. Din păcate nici acestea nu dau rezultate , așa că ultimul lucru care mi-a mai rămas e să strig , făcând abstracție de vecinii care ar putea suna la poliție și să mă reclame că le perturb liniștea.
Fac asta deja de zece minute și sunt absolut uimită că nu s-au luat ceilalți de mine , dacă stăm să ne gândim că este program de liniște. E oare posibil să fii lăsat mașina acasă , iar el să fii plecat ? Ideea îmi dispare la fel de repede cum a și încolțit , deoarece ușa se deschide , iar în fața mea stă Aaron cu ochii ce par a fi injectați.
— Ce vrei ? Mă întreabă aproape țipând la mine și clătinându-se pe picioare. Nu știu dacă a consumat alcool înainte de la veni eu aici sau dacă e bolnav. A doua variantă e exclusă , fiindcă mai devreme nu avea nimic.
Intru în apartament și închid ușa în urma mea. Pare debusolat când mă sprijin de fierul rece și încep să îmi desfac o parte din nasturii de sus de la cămașă , dar nu mai mult , ci până se întrezărește o parte din dantelă și ceea ce vreau să vadă în partea stângă a pieptului meu.
— Te dezbraci de bunăvoie ? Întreabă cu un zâmbet pervers întipărit în colțul gurii.
— Nu , perversule. Uită-te.
Fac semn spre scrisul ce stă așternut pe pielea mea din dreptul inimii , iar el strânge din ochi pentru a privi mai bine.
— Ăsta e răspunsul meu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
