Capitolul 21 : Halucinații

2K 164 8
                                    

"Ea te așteaptă"

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

"Ea te așteaptă"

   Sunt trezită din somn de șoapte și murmure. Observ că sunt în pat , deși aseară m-am culcat pe jos. Aaron doarme pe cealaltă parte a patului și vorbește în somn.

— Nu vreau. Mami , spune-i domnului Clovn să mă lase în pace.

  Îi ating fruntea , care arde. O mică pată de sânge i s-a format în jurul bandajului. Intru imediat în baie , unde ud o cârpă cu apă rece și o storc. I-o așez pe frunte pentru a-i scădea temperatura. Aș vrea să-l trezesc ca să putem pleca de aici și să mergem la spital , însă halucinațiile se pare că îl țin captiv în lumea viselor.

— Mi-e frică , mi-e frică...O să mă pape.

   În altă situație probabil m-aș fi amuzat copios pe seama lui , acum mă interesează doar să nu pățească ceva.
Am grijă să-i schimb și pansamentul. E evident faptul că nu va mai rezista mult timp fără copci.
   Până își revine cât de cât să fie conștient , am de gând să mă ocup de febra lui.

   Îi verific constant temperatura timp de o oră. Nu a dat niciun semn că și-ar reveni , ci din contră , situația pare să se agraveze.

— Mami , nu mă părăsi. Întinde mâna , fiind încă cu ochii închiși.

  Îmi trec mâna prin părul lui , în încercarea de a-l consola.

— Șș , totul va fi bine.

    Situația nu poate continua așa. Aaron are nevoie neapărat de un doctor , iar eu trebuie să fac ceva să-l duc acolo.
Dacă nu ține cheia în buzunar , atunci trebuie să fie ascunsă undeva în cameră. Mă ridic și încep să caut în fiecare colțișor. Caut ca disperata timp de ceva timp , dar nu găsesc nimic.

   Mă întind la loc pe pat , cu ochii în tavan. Sunt cât pe ce să renunț la gândul că vom scăpa de aici , când deodată o licărire deasupra lustrei ,  îmi atrage atenția.
   Stau în picioare pe pat și mă întind spre lustră. Încep să pipăi locul de deasupra și în cele din urmă îmi cade în palmă o cheie. Fug să deschid ușa nerăbdătoare. O las așa , apoi încerc să îl trezesc pe el.

— Aaron , trezirea. Îi mișc capul și îl bat pe braț , însă nu se întâmplă nimic.

   Alerg prin restul casei după un telefon. Intru într-o cameră ce pare a fi sufrageria și văd telefonul lui așezat pe o măsuță.
Formez numărul de la urgențe , iar după câteva secunde răspunde o voce de femeie.

— Ați sunat la urgențe. Cu ce vă putem ajuta ?

— Am nevoie de o ambulanță.

— Unde vă aflați ?

   Caut cu privire în jur ceva care mi-ar putea da de înțeles unde ne aflăm.

— Nu știu. Într-o zonă cu pădure. Nu ați putea urmări semnalul telefonului ?

Risqué  Where stories live. Discover now