||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Timpul vindecă rănile , dar nu face ca urmele să dispară.
Aaron mă scoate din cameră , fără să mai stea pe gânduri , iar eu pornesc în căutarea Sandrei. În ciuda protestelor lui de a o lăsa să se liniștească , eu țin neapărat să vorbesc cu ea.
Negăsind-o în niciun loc al casei și același lucru întâmplându-se și cu iubitul ei , Aaron mă oprește.
— Ajunge , ai văzut că nu sunt niciunde. Hai să mergem !
— Nu , nu...trebuie să îi explic. Nu vreau să mă urască. Spun panicată , iar el profită și mă strânge în brațe.
La început brațele îmi alunecă pe lângă corpul lui , dar treptat mă obișnuiesc cu senzația și îl strâng și eu în brațe. Ieșim din casă și observ că el a venit cu mașina personală.
— Te simți în stare să conduci ?
— Atât în timp cât sunt în stare să vorbesc și să merg , da.
Mă urc reticentă în mașină , îmi prind centura , apoi îl opresc să pornească.
— Ai putea să iei amendă. Băutura era cu alcool. Dă-mi mie cheile , te rog.
Oftează , dar acceptă și îmi înmânează cheile. Le iau și schimbăm locurile , eu fiind acum la volan. Ajungem în fața blocurilor în care locuim , iar în fața scării mele , stă așezată Sandra pe bordură.
Aaron îmi lasă spațiu să discut cu ea. Mă apropi încet , ca de o pisică gata să mă atace și văzând-o mai îndeaproape , observ că are lacrimi în ochi. Mă aștept să țipe la mine și să se comporte urât , însă reacția ei mă i-a prin surprindere.
— Iartă-mă , sunt o prietenă oribilă.
Îmi sare în brațe și își îngroapă fața la pieptul meu. Suspine îi zguduie corpul , în timp ce eu îi netezesc părul.
— Putem să vorbim ?
— Sigur.
Aaron mă salută cu o mișcare a mâinii , iar eu și Sandra urcăm în apartament. O pun să se așeze pe canapea. Caut în congelator o cutie de înghețată , apoi mă întorc cu ea în living și îi dau o lingură prietenei mele.
— Sandra , de ce ai pus întrebarea aia în timpul jocului ? Întreb , încercând să nu răsucesc cuțitul în rană cu vreun cuvânt pe care l-aș putea spune.
— Pur și simplu. Am crezut că-mi va spune că te-a uitat de mult și că i se va părea copilărească întrebarea. Dar el a plecat , răspunsul fiind mai mult decât evident.
Iau o gură de înghețată de ciocolată , meditând asupra situației.
— Poate că întrebarea ta l-a făcut să se simtă ca și cum n-ai avea încredere în el. Poate că a-i interpretat greșit plecarea lui.
